Tibi Ușeriu, multiplu campion la ultramaraton, a vorbit despre cea mai neagră perioadă din viața sa. Sportivul a fost încarcerat într-o închisoare de maximă securitate, după ce a evadat, de două ori.
Tibi Ușleriu a fost invitatul lui Cătălin Măruță, în cadrul Podcast-ului „Acasă la Măruță”, unde a vorbit despre perioada în care a fost închis într-un penitenciar de maximă securitate.
Tibi Ușeriu este astăzi unul dintre cei mai mari susținători ai educației. Asta pentru că el nu a avut parte de ea și, spune el, acesta ar fi motivul pentru care a ajuns să comită o serie de infracțiuni care l-au băgat la pușcărie. Ultramaratonistul vine dintr-o familie modestă, a avut o copilărie plină de lipsuri, dar din care n-au lipsit bătăile, munca și grijile. În adolescență, și-a dat seama că poate câștiga bani ușor, dacă fentează legea. Fără să țină cont de problemele pe care le-ar putea avea, s-a lăsat vrăjit de mirajul banilor și a luat calea ilegalităților. A furat mașini, a jefuit magazine și a ajuns chiar să tragă cu arma. A plătit pentru fiecare nedreptate. 10 ani a fost închis într-un penitenciar de maximă securitate. După ce și-a ispășit pedeapsa, sportivul s-a întors în Tășuleasa, unde a început o nouă viață, una de campion.
„La un moment dat, spuneai că atunci când ai venit aici, stăteai în cameră și nu știai cum să deschizi ușa pentru că nu mai aveai exercițiul acesta, după ce ai trecut prin toate acele încercări”, i-a amintit Cătălin Măruță, în podcast-ul de pe YouTube.
„Gândește-te, după 10 ani de detenție, mi-a fost destul de greu. Mi-am petrecut nouă ani și vreo opt luni de zile într-o cameră de 7 metri pătrați, unde eu nu am mai deschis ușa.
În ce aproape 10 ani, nu mă trezeam dimineața să merg să îmi deschid ușa să ies din acea cameră, și atunci, pentru mine a fost foarte greu să îmi reintru în viața cotidiană.
Îmi aduc aminte că primele trei, patru zile, eu mă trezeam dimineața, rămâneam acolo, pe pat, în cameră. Efectiv, mintea mea nu procesa, în acel moment, că eu sunt în libertate. Eu eram un pic dezorientat. Cam doi ani de zile a durat procesul. până atunci când m-am trezit într-o dimineață și am spus: astăzi nu mi-am amintit, a trecut o zi întreagă în care nu m-am mai simțit închis într-o cușcă.
Gândește-te ca în primele șase luni de zile mi-am făcut bagajul de vreo trei ori, să mă duc înapoi în pușcărie. Îmi doream asta pentru că nu mă regăseam în libertate. Am avut nevoie de foarte mult timp ca să îmi dau seama”, a povestit Tibi Ușeriu în cadrul podcast-ului.
„Unul dintre lucrurile care pe mine m-au adus acolo a fost lipsa de educație. Eu cred că educația este totul până la urmă. Mai ales atunci când ai doi părinți care și eu au dus o lipsă de educație crâncenă. Adică, nici ei nu au avut educație. Eu am înțeles foarte bine. Și cred că din acest motiv mi-am și iertat părinții. Am înțeles, pentru că o dată ce ei primesc ceva, dau acel ceva înapoi pe care l-au primit.
Bătaie au primit și ei destulă. Noi trăiam de la animale, eram dat pe perioada de vară slugă, adică mă vindeau pe la oameni, pe perioadă de 3-6 luni, ca să păzesc vaci, oi”, a mai spus el.
„Era clar că drumul meu nu putea să ajungă la Viena, în orchestra filarmonică, să fim serioși. Era clar că drumul meu o să ia o întorsătură pe partea criminală. Era foarte ușor. Trebuia doar o scânteie. Am început cu furturi de mașini. Furam mașini la comandă, după care am trecut la jafuri de bijuterii. Intram în magazin și jefuiam magazinele de bijuterii”, a mărturisit sportivul.
„Prima dată am fost prins când treceam din Franța în Italia. Atunci am fost prins prima dată cu pașaport fals, mașină furată. Am fost închis și de acolo am evadat prima dată.
Iar după bijuterii, a fost un pas până am trecut la transportare de bani. Erau transportate de la magazinele mari, de la mall-uri în general, venea o mașină lua banii din mall-ul respectiv și îi transporta la bancă. Și am început să facem asta. Adică, jefuiam mașinile de bani”, și-a amintit el.
„Condamnarea mea fost foarte mare din cauză că, la un moment dat, am și împușcat un gardian. La un moment dat a fost un schimb de focuri, de aia am și fost condamnat 23 de ani de detenție. După care, am fost sus într-una dintre cele trei pușcării din Germania, de maximă siguranță.
Știau că m-au scăpat de două ori, pentru că ei mă căutau. M-au scăpat de două ori și au zis că de data asta nu mă mai scapă. Am intrat pentru o pușcărie de maximă siguranță.”, a mai spus acesta.
„Condițiile de detenție sunt de maximă siguranță. nu ai dreptul la nimic. Prima mea vizită am primit o după 8 ani de zile, doar avocatul îl vedeam. Pe durata celor patru ani de proces, nu am avut nimic în cameră. Era o cameră de 7 metri pătrați. Nu era nimic, nu aveam cărți, televizor, radio, nu aveai nimic. Era doar o Biblie în limba germană, iar o dată la 24 de ore eram scos, la 9:00 dimineața într-o curte care măsura 27 de pași. Așa am dat și titlul cărții 27 de pași”, a explicat Tibi.
„Era un geam la care nu ajungeai. La un moment dat m-am împrietenit cu o pasăre care venea, era una dintre bucuriile mele foarte mari pentru că vedeam ceva. Plimbarea o făceam singur, nu avea voie nimeni să se plimbe cu tine, în primii patru ani de zile. Cred că nu a fost aseară, în penitenciar să nu mă pun în pat și să îmi doresc să nu mă mai trezesc”, și-a mai amintit ultramaratonistul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil