Andreea Marin a vorbit, în EXCLUSIVITATE pentru Spectacola și DC News, despre experianța din Irak și aventura pe Kilimanjaro.
Andreea Marin a fost invitata Georgianei Ioniță, la Interviurile Spectacola și DC News, unde a vorbit despre întâlnirile ei cu „imposibilul” și despre cum a ajuns să aibă motto-ul „Nu există nu se poate”.
În cariera sa de jurnalist, Andreea marin s-a lovit de multe situații limită. Vedeta și-a încput cariera la pupitrul știrilor, dar nu a durat mult până când a fost sesizat potențialul ei pentru zona de divertisment, oferindui-se șansa să realizeze una dintre cele mai de succes producții TV din România, emisiunea Surprize Surprize.
Nu puține au fost momentele în care Andreea Marin a schimbat rochiile de gală cu haine de protecție. Unul dintre acele momente, a fost plecarea sa in Irak. Vedeta a povestit, în exclusivitate pentru Spectacola, cum s-a pregătit, în urmă cu mulți ani, pentru documentarul pe care l-a realizat într-o zonă de război.
Plecând de la întrebarea dacă se consideră o persoană norocoasă, Andreea Marin a povestit:
„Nu mi s-a pus nimic pe tavă în viața asta. A trebui să muncesc uneori de trei ori mai mult decât alții pentru a obține același lucru. În alte cazuri, însă, am avut un simț, am avut o Intuiție.
Am știut când să mă urc în tren. Asta nu înseamnă noroc Asta înseamnă asumarea unui risc. Asta înseamnă curajul de a te avânta, chiar dacă nu ești cu totul pregătit pentru o nouă experiență.
Nu sunt genul de om irațional, nu mă arunc de la etaj fără să știu ce mă așteaptă jos sau câte etaje are blocul. Dacă are două etaje, poate am vreo șansă, dacă are nouă, nu sar. Mă pregătesc și găsesc o soluție. Poate sar cu o frânghie, dar nu mă arunc așa în gol”, a dezvăluit Andreea marin în interviul de la Spectacola și DC News.
Vedeta a explicat că nu se bazează pe noroc și că mereu a avut grijă să-și ia măsuri de precauție. ca exemplu, ea a amintit documentarul pe care l-a realizat în Irak, în urmă cu mai mulți ani.
„Am fost în Irak, la un moment dat, pentru a realiza un documentar și am intrat și în zone care nu erau chiar de vizitat. Aveam alături Militari din contingentul nostru și unul dintre ei chiar era temător și spunea că nu ar vrea să fie responsabil de paza mea, pentru că e periculos.
Eu însă, nu am plecat de acasă din dorința de a face un documentar sau o reportaj senzațional fără să îmi iau măsuri de precauție Deci, înainte de a pleca la drum, și despre asta este vorba, m-am documentat de la A la Z, am știut tot ce trebuie să știu, am știut de ce trebuie să mă feresc, am știut că nu trebuie să mă având în locuri în care nu este deloc indicat.
Îi admir pe temerarii care fac uneori lucruri extreme, dar acolo e vorba de noroc.Norocul de a nimeri un moment bun în care nu ți se întâmplă nimic rău sau nenorocul de a te trezi răpit pe teren, se poate întâmpla și asta știm bine.
Trebuie să faci lucrurile în viață cu o anumită în moderație. A te documenta înainte, unde te duci,
chiar dacă vrei să faci ceva special în munca ta, în cazul acesta, și cu un echilibru în ceea ce faci. Îți asumi riscuri, dar nu riscuri poți prostești”, a dezvăluit Andreea pentru Spectacola.
S-au împlinit 20 de ani de la momentul în care Andreea Marin, pe atunci o tânără de 25 de ani, a pornit într-o călătorie curajoasă. În 2001, Andreea Marin pornea într-o călătorie curajoasă, riscantă, de pionierat. A escaladat vulcanul Kilimanjaro, cel mai înalt munte al Africii, cu o altitudine de 5895 m. A fost prima jurnalistă din România care a urcat pe Uhuru Peak. S-a întors de acolo nu doar cu un documentar fascinant, dar și cu niște lecții personale care au urmat-o în următorii 20 de ani.
În interviul de la Spectacola, Georgiana Ioniță i-a amintit de acest moment și a felicitat-o pentru curaj. La rândul ei, Andreea Marin a dezvăluit că a luat decizia de a pleca pe Kilimanjaro, într-un moment greu al vieții ei și că această călătorie a ajutat-o să se vindece.
„Eram într-un moment dificil din viață. Eram într-un moment greu sufletește pentru mine și am acceptat să plec alături de Călin Vrabie. El lucrase la Pro TV înainte, pentru National Geografic.Am făcut echipă cu el și am acceptat propunerea lui. El era un temerar, își dorea foarte mult să urce pe cel mai înalt vârf al Africii.
Eu aveam capacitatea și de a aduce sponsori, pentru că nu e nimic ieftin în ziua de azi. Să realizezi un documentar într-o astfel de circumstanță, nu este o treabă la îndemâna oricui.
Aveam și o stare bună fizică, puteam să fac față muntelui. M-am antrenat puțin și aici, în Bucegi, la noi acasă. Însă eram în momentul acela greu pentru că. în mod normal, nu aș fi putut să plec trei săptămâni de acasă, din mediul în care munca era o nebunie în fiecare zi, nu îmi permiteam această pauză.
Dar a venit acel moment, în care a fost necesară o rupere de ritm, pentru sufletul meu, pentru ca eu să pot să îmi revin și să depășesc un moment dificil. Și aceasta a fost șansa. Am spus DA, cumva, aruncându-mă într-o experiență pe care nu o cunoșteam dar cu cunoștința faptului că atunci când un munte ți se așează în față, e bine să te avânți pe un pisc mai înalt și muntele acela va rămâne undeva în urmă.
Atenția ta, sentimentele tale, se vor îndrepta către Piscul înalt și va rămâne în urmă problema pe care o ai de depășit.
Așa asta și întâmplat când am ajuns în vârf, pe Kilimanjaro. Privind în jos, spre sol, urcasem o săptămână ca să ajung în vârf, am înțeles că problemele noastre de zi cu zi sunt atât de mici, că nici nu se văd de acolo”, a mai spus Andreea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil