Se aude „cioc, cioc” la poarta Raiului.
Sfântul Petru deschide. În fața ușii, nimeni. Peste 5 minute, iar „cioc-cioc”. Sfântul Petru iar deschide, se uită în jur, nu e nimeni. Iar „cioc-cioc”. De data asta, sfântul Petru era pregătit după ușă, smulge ușa cu putere și apucă să-l vadă pe unul care dispărea rapid.
– Care ești, măi, de te ții de prostii, bați la ușă și te joci cu nervii mei! Nesimțitule!
La care omul, cu tristețe în glas, depărtându-se în viteză:
– Ce să fac, dacă mă tot resuscitează ăștia…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News