Paul Surugiu - Fuego a vorbit despre boala care i-a răpus tatăl, mult prea devreme, și despre teama cu care trăiește, de atunci.
Fuego a moștenit de la tatăl său predispoziția către o boală gravă. Artistul și-a pierdut tatăl de foarte tânăr și, de atunci, trăiește cu teama că ar putea dezvolta și el probleme de sănătate, astfel că are mare grijă la stilul de viață și chiar ia și tratament preventiv.
"Mi-a murit tata de foarte tânăr. Tatăl meu a murit în urma unui infarct miocardic, așa peste noapte. Mi-am dat seama că tatăl meu avea o problemă din genă, transmisă mai departe, pentru că stăteam și analizam această situație în timp, ai mei nu au murit de cancer de exemplu sau de alte boli. Au avut problemele cardiace. Atunci, am început să mă controlez și eu. Slavă Domnului sunt bine, dar sunt trecut de vârsta de 40 de ani și trebuie să mă întrețin cu niște medicamente, care sunt ușor de luat.", a declarat Fuego, într-un interviu de pe canalul de YouTube WOWnews.
De 1 decembrie, artistul și-a amintit de vremurile în care tatăl său îl învăța tradițiie.
"Primul 1 decembrie fără tatăl meu a fost foarte greu. Tata mi-a transmis doar tradițiile, pentru că el nu a cântat. Nu moștenesc de la tatăl meu vocea, ci de la mama mea, care a făcut această profesie de mic copil. Eu cu mama cântam în casă, aveam un dublu casetofon, luam casete neînregistrate și ne înregistram pe noi.", a adăugat Fuego, potrivit Wowbiz.
Paul Surugiu - Fuego a vorbit, într-un interviu în exclusivitate pentru Spectacola, despre copilăria sa, dar și despre momentele frumoase petrecute alături de cei care i-au dat viață.
Toată lumea îl cunoaște astăzi pe adultul Paul Surugiu, însă foarte puțini știu cum a arătat copilăria artistului, dar și cum era copilul „Fuego”. Îndrăgitul artist și-a deschis acum sufletul și ne-a vorbit despre una dintre cele mai frumoase perioade din viața sa.
„Eroina mea”. Fuego, imagine emoționantă alături de mama sa: Și-a sacrificat destinul
SPECTACOLA: Spuneai într-un interviu faptul că mama este persoana care te-a susținut cel mai mult, când erai la început de drum. Cum arăta relația dintre voi doi atunci și cum este e în prezent? S-a schimbat ceva?
PAUL SURUGIU-FUEGO: Mama mea, Eugenia, este fără doar și poate, eroina mea. Și-a sacrificat destinul, a clădit și nu a cerut niciodată lauri pentru asta. A înțeles că viața ei este formarea mea și nu a ezitat niciodată în îndeplinirea acestui vis special. Parcă de fiecare dată mi se pare că nu-i mulțumesc suficient pentru ce sunt azi, pentru ce m-a învățat, pentru tresăririle ei. Mama este omul la care eu revin mereu și care mă înțelege, mă ascultă și-mi oferă cele mai calde și sincere sfaturi. Nu i-a fost simplu în viață, a renunțat la multe din visele ei, a muncit și mi s-a dedicat în totalitate, luptând cumva cot la cot cu mine pentru ascensiunea mea din toți acești ani. M-a susținut necondiționat, mi-a deschis porți, a avut grijă de mine și cred din suflet că i-am împlinit așteptările! Dincolo de asta, mama e și ea un personaj, comic, cu replici surprinzătoare la orice, mereu pusă la punct cu toate informațiile și cu drag de ce-i frumos și special. Îmi doresc pentru ea sănătate, liniște, fericiri și clipe aproape de ea, cât mai mult timp cu putință. Mulțumesc, mama! Și cred că și voi ar trebui să le mulțumiți mamelor pentru fiecare răsărit deplin. Iar cei care nu le mai aveți, să vă gândiți la ele ca la luminile ce vă înfrumusețează chipul.
SPECTACOLA: Care-i cel mai important sfat pe care l-ai primit de la mama sau tatăl tău și care te-a însoțit peste tot în viață?
PAUL SURUGIU-FUEGO: Modele familiei mele au fost pe linia aceasta, a supraviețuirii prin orice mijloace. Bunicile mele, ambele, au rămas fără soți de tinere și-au crescut singure mai mulți copii, înțelegând că viața nu e un nor pe care trebuie să plutim, ci o continuă furtună din care trebuie să ieșim cât mai puțin șifonați, ba chiar învingători. Așa au fost și anii mei de-atunci, vremi în care n-am simțit că mi-e greu. Am crescut în iubire și-am înțeles că ea este darul cel mai de preț pe care-l putem primi și oferi mai departe. Eu n-am știut ce e suferința majoră și-am înțeles încă de pe atunci că trebuie să muncesc pentru ce am, pentru ce-mi doresc să fiu. Părinții mei, icoane de bunătate, mi-au fost prieteni, dincolo de orice altceva și m-au lăsat să zbor, să fac tot ce-mi trece prin cap, încurajând încercările mele artistice, luptând și ei cot la cot pentru a reuși. De la ai mei știu ce e respectul, buna seamă și seriozitatea!
SPECTACOLA: Îți e dor, când te gândești la copilărie? Care este momentul pe care l-ai retrăi pentru o zi, dacă ai avea posibilitatea?
PAUL SURUGIU-FUEGO: Mi-e dor de anii copilăriei. De fapt, viața se bătătorește în copilărie. Acolo prind formă tăcerile noastre și ne dăm seama că nimeni și nimic nu ne poate răpi acei minunați ani, în care singurele griji sunt cele ale răsăriturilor prinse de ochii puri ai nevinovăției. Copilăria nu e deloc întâmplătoare, nu e doar o etapă, este veșnica punte între rațiuni și vise, cu ghidușia în buzunar și cu o mare întreagă de capitole pe care trebuie să le bifăm, să le înțelegem. Și sunt și-acum copil, trăindu-mi visul măreț. Îmi place că sunt așa, deși am 46 de ani. Nu mă copilăresc în sens infantil, ci trăiesc deplin, cu inima deschisă, fiecare tresărire a fericirilor mele. Și în felul acesta mă mențin și tânăr. Dacă ar fi să retrăiesc ceva, dincolo de joc, de perioadă, de orice, aș retrăi orice moment cu tata, pe care l-am pierdut în 2010...
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil