Cătălina Ponor a vorbit despre începuturile sale în gimnastică, despre omul care i-a insuflat pasiunea pentru bârnă și despre momentele dificile din cariera de gimnast.
Despre Cătălina Ponor, invitata Irinei Păcurariu la „Rețeaua de idoli”, ediția de duminică, 9 mai, de la ora 18:00, se știe că acordă rar interviuri. Este una dintre cele mai talentate gimnaste pe care le-a avut România, iar la „Rețeaua de idoli” sportiva și-a deschis sufletul și a vorbit despre experiențele care i-au marcat viața.
„Îmi doream un paralel în casă (n.r. bare paralele pentru gimnastică), în apartament. I-am spus de foarte multe ori asta bunicului meu, care muncea în construcții. Bunicul mi-a spus - n-am cum să-ți aduc un paralel, pentru că este mare, nu am unde să îl bag și trebuie să ai loc să sari. Eu i-am spus - îl pui pe balcon. Cum să îl pun pe balcon, mi-a zis, unde faci aterizările, în afara balconului? Noi stăteam la etajul trei (...) Și m-am trezit într-o zi cu bunicul la ușă, care mi-a adus, pur și simplu, un lemn lung. A zis - ți-am adus o bârnă. Dar era un lemn mai lat, ca o băncuță, mai lat de 10 cm și de vreo 3 metri. I-am spus că nu am ce să fac cu el, nu e înalt ca o bârnă. Nu-i nicio problemă, punem lemnul pe două taburete și te urci și faci ce vrei tu. Și de aici a venit pasiunea pentru bârnă”, a povestit Cătălina Ponor la TVR.
Considerată caz unic în istoria gimnasticii românești, Cătălina Ponor a participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice: Atena 2004, Londra 2012 și Rio 2016.
A petrecut aproape 20 de ani în sala de gimnastică. Prima dată s-a retras din activitatea competițională în 2007, dar a revenit în forță după o pauză de patru ani, în 2011, sub îndrumarea antrenorilor Octavian Bellu și Mariana Bitang, la rândul lor proaspăt reveniți la lot. În 2012 a participat la Jocurile Olimpice de la Londra, devenind prima gimnastă din România care a urcat pe podiumul olimpic la 25 de ani fără câteva zile. După Londra, s-a retras din nou din activitatea competițională.
„Nu mai făcuse nimeni o revenire la 23 de ani. Eu reveneam când altele se lăsau. A fost o revenire destul de grea. Și totuși am venit cu două medalii acasă, argint la sol și locul 3 cu echipa (...)”, spune Cătălina Ponor.
Sportiva și-a reluat antrenamentele pentru a doua oară în 2015, iar un an mai târziu a făcut parte din echipa feminină de gimnastica a României care a participat la turneul de calificare la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro. S-a clasat pe locul 7, iar potrivit regulamantului Federației Internaționale de specialitate forurile naționale ale țărilor clasate pe locurile 5-8 și-au câștigat dreptul de a delega o sportivă care să concureze în competiția individuală la Rio. Federația Română de Gimnastică a desemnat-o pe Cătălina Ponor să ne reprezinte.
„Rep: Ai fost fericită de propunere?
Cătălina Ponor: Da, extrem de fericită în interior, dar în exterior n-am putut să mă bucur atât de mult, pentru că veneam după o dezamăgire la bârnă. E greu să ai tabela în față să vezi că ești pe locul 3, după care, la două minute să vezi că ești pe locul patru.(...) Când am plecat din sala de concurs și m-am dus în sala de antrenament, pentru că trebuia să mă pregătesc pentru finala de la sol, m-am așezat într-un colț și am început să plâng de bubuia solul sub mine. Domnul Belu a venit să mă încurajeze să merg mai departe, iar eu i-am spus că nu vreau să mai concurez.(...) Și am auzit-o pe doamna Mariana din colțul celălalt al sălii care mi-a spus să nu mai fac „ponorisme” în sală și, ori să mă duc la sol și să dau tot ce pot, ori dacă nu, să-mi iau bilet la primul avion și să mă duc acasă. (...) Atunci mi s-au uscat lacrimile și m-am dus direct în sala de concurs”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News