A cântat pe cele mai mari scene ale lumii cu nume importante ale muzicii internationale şi de fiecare dată a ridicat sala în picioare. Damian Drăghici vorbește despre greutățile tinereții și despre începutul carierei.
Născut într-o familie de muzicieni, Damian Drăghici a început să învețe naiul la vârsta de 10 ani, după ce cântase la diferite instrumente de la vârsta de 3 ani.
A fugit din România la 18 ani, prin Iugoslavia, ajungând ulterior în Grecia. După ce a cântat o vreme pe străzi și cluburi, a fost descoperit de subsidiara olandeză a firmei Sony Music, care i-a oferit șansa să înregistreze. După o audiție ce a avut loc la Atena, i-a fost oferită o bursă integrală la Colegiul de Muzică Berklee, din Boston. La Berklee, nefiind niciun profesor de nai cu care să poată studia, a studiat cu profesorul de saxofon George Garzone.
A locuit în Los Angeles, are 20 albume înregistrate și a participat ca invitat pe un album care a câștigat un Premiu Grammy, anume albumul „Silver Solstice”, al formației Paul Winter Consort, în 2006.
Invitat în emisiunea „40 de întrebări cu Denise Rifai”, Damian Drăghici a vorbit despre fuga sa din România, înainte de 1989 și destre încercările pe care le-a avut.
„Comunismul, frica de armată și dorința de a depăși limitele comunității mele m-au determinat să plec din țară. Îmi era frică să mă duc în armată. M-am internat și în spital ca să scap de armată”, a povestit artistul la Kanal D.
Ajuns în Grecia, artistul a fost nevoit să cerșească o vreme, pentru a se putea întreține.
„M-am simțit cerșetor și mulți ani după ce n-am mai fost cerșetor.
Lucrurile nu au fost simple pentru artist, care a avut de îndurat umilințe greu de imaginat
„Cel mai umilitor, cel mai cumplit era când un ospătar arunca apă pe mine sau îmi dădea câte un șut un fund să plec de acolo!”, a mai povestit Drăghici.
Muzicianul spune că ce a găsit acolo era complet diferit de ce își imaginase el, însă nu a renunțat și a luptat în continuare pentru a ajunge un artist respectat.
„Eu credeam că voi ajunge în Occident, în Grecia sau în America, și voi avea succes imediat. Umilința era și o victimizare a mea. Simțeam că meritam ceva mai bun. Fug de 40 de ani să fiu un muzicant de cârciumă. Dar am auzit o voce deasupra capului meu și chiar dacă aveam momente când mă dărâmau, mă ridicam și-mi spuneam că voi ajunge mare”, a mai spus muzicianul.
În urmă cu ceva timp, artistul dezvăluia greutățile din copilărie. Crescut de bunici, acesta s-a izbit de mic de probleme și lipsuri.
„Bunicii m-au crescut. Pe mama am cunoscut-o acum un an, iar pe tata nu cred că l-am făcut niciodată fericit, nu l-am mulțumit, în general, nimeni în familie nu e mândru de mine, lucru care m-a deranjat și de asta nu m-am oprit să încerc să dovedesc. Întotdeauna mă gândesc că nu am făcut nimic în viață, mi s-a spus întotdeauna n-o să faci nimic, o să te bată râsul... Când ți se spune că nu o să faci nimic, sunt vorbe pe care ți le spui, mai târziu, tu”, a spus artistul în emisiunea „Rețeaua de idoli”, de la TVR2.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil