Dan Nergu amintește originea imnului Israelului, după ce, sâmbătă seară, artista Noa Kirel, iubita lui Daniel Peretz, a intonat imnul Israelului, înaintea meciului cu România.
Naţionala de fotbal a României s-a calificat la EURO 2024, după ce a învins echipa Israelului cu scorul de 2-1 (1-1), sâmbătă seara, pe Pancho Arena din Felcsut (Ungaria), în penultimul său meci din Grupa I a preliminariilor.
România, care avea nevoie de un punct pentru a se califica, va fi pentru a şasea oară la turneul final al Campionatului European, după ediţiile din 1984, 1996, 2000, 2008 şi 2016.
Neînvinsă după nouă meciuri, România este liderul grupei, după ce Elveţia a remizat acasă cu Kosovo, 1-1. România va juca marţi ultimul meci din grupă, pe Arena Naţională, contra Elveţiei (21:45).
Noa Kirel, iubita lui Daniel Peretz, a intonat imnul Israelului. Noa Kirel (22 de ani) a impresionat când a cântat ”Hatikva”, imnul Israelului, notează as.ro. Tânăra este nimeni alta decât iubita portarului Daniel Peretz (23 de ani), transferat în vară de Bayern Munchen. Noa Kirel a reprezentat Israelul la Eurovision 2023, unde a ocupat locul 3, după Suedia și Finlanda, potrivit DigiSport.
Vezi această postare pe Instagram
„Când am auzit aseară la meci imnul Israelului mi-am amintit ce mi-a povestit Florin Piersic: că versurile imnul Israelului s-au scris la Iași în 1877 de Nafatli Herz Imber. “Hatikva” îi zice ! Melodia imnului a fost scrisă tot de unul de-al nostru, de un basarabean, Samuel Cohen, născut în Ungheni.
Melodia are influențe românești pentru că basarabeanul s-a inspirat din cântecele românești “Carul cu boi”și “Cucuruz cu frunza în sus” populare în anii ăia. Toți au vorbit despre faptul că cea care a cântat imnul pe stadion e iubita unui fotbalist. Nu era mai interesantă povestea originilor românești ale imnului? Am idei vechi, nu-i așa ?”, a transmis Dan Negru.
Hatikva (în limba română Speranța) este Imnul Național al Statului Israel.
Hatikva a fost scrisă în prima sa versiune, în 1877, de către poetul evreu pribeag, originar din Galiția, Naftali Herz Imber (1856-1909), în timpul șederii acestuia la Iași, ca oaspete al unui cărturar localnic. N.H. Imber a continuat să-și cizeleze poezia și în Palestina otomană, după ce a emigrat acolo în 1882. Mai multe așezări agricole ale evreilor din Palestina, ca: Petah Tikva, Rișon LeȚion și Rehovot, s-au mândrit că poezia a fost creată în perimetrul lor.
Poezia caracterizată de un conținut patriotic romantic, avea nouă strofe și un refren, și se numea Tikvatenu (Speranța Noastră). De asemenea, ea avea un detaliu comun în structură cu o poezie a poetului german Nikolaus Becker (1809-1845), Cântecele Rinului, în care fiecare strofă începea cu cuvintele Atât timp cât... și care fusese tradusă în ebraică în 1845, potrivit Wikipedia
N.H.Imber a publicat poezia în 1886, la Ierusalim, după ce ajunsese în Palestina, într-un volum de poezii intitulat: Barkayi (Luceafărul de Dimineață). Atunci poezia se numea încă Tikvatenu (Speranța Noastră).
În anul 1888, Samuel Cohen (Samuil Kogan, 1870 - 1940), tânăr țăran evreu, originar din Ungheni, Basarabia și stabilit în Palestina, în noua așezare evreiască Rișon LeȚion, unde învățase să cultive vița de vie, a potrivit textul poeziei lui Imber pe o melodie populară, pe care o cunoștea din copilărie sau de la Hahșara, pe care a făcut-o ca pregătire pentru emigrarea sa în Palestina. Melodia aleasă era de proveniență românească și circula în mai multe regiuni din România, pe texte diferite. Primul este Cântecul de Mai, cules în Transilvania și publicat de compozitorul-muzicolog Timotei Popovici și se potrivește și cu spiritul optimist al imnului:
„Luncile s-au deșteptat, foaie verde de bujorScumpă haina au îmbrăcat, foaie verde de bujor,C-a sosit pe-al nostru plai, foaie verde de bujor,Craiul zilelor de Mai, foaie verde de bujor....” etc.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil