Dani Oțil a vorbit despre câteva momente din copilărie, atunci când nu avea nici măcar încălțări ca să meargă la școală. Ce eveniment important a ratat din cauza situației materiale.
Dani Oțil este unul dintre cei mai apreciați prezentatori din România. Mai mult de atât, el a povestit cum a reușit să iasă din situația financiară pe care o avea în copilărie.
Dani Oțil s-a căsătorit, recent, cu Gabriela Prisăcariu, iar cuplul este foarte plăcut de urmăritorii lor. Prezentatorul a avut parte de numeroase experiențe de viață, iar împreună cu partenera lui are un băiețel de numai doi ani, pe Tiago, arătând de multe ori cât de fericit este pe plan personal.
După cum a spus chiar el, și-a ales „o parteneră mai antisocială, exact ca el”, iar acest aspect nu poate decât să îl încânte, mai ales că „nu frecventează barurile” și nici nu stă noaptea până târziu.
Vedeta a prezentat un episod din viața sa, mai exact în timpul școlii generale și a liceului, atunci când trăia într-o sărăcie lucie. Toate hainele pe care le primea erau cele ale fratelui său mai mare:
„Am fost într-o clasă foarte bună. Aici nu știu cum au făcut ai mei. Am fost în clasă cu copii de „mega-doctori”. Mai târziu, eu tot timpul am fost înconjurat de oameni mai bogați, și mă refer strict la bani. Când eu nu mă duc la reuniunea de terminare a clasei a 10-a pentru că nu am adidași...toți erau „beliți” în vârf, mi se vedea degetul. Îmi aduc aminte că am stat la gratiile școlii, unde învățasem să mă dau pe role, niște role roz, că atât am primit de la un unchi care aducea haine la „ajutoare”. M-am dus special să mă dau cu rolele roz, să îi văd pe colegii mei care dansau și se distrau, și care mâncau sandvișurile alea cu brânză rasă.”, a spus Dani, în cadrul podcastului iTHINK cu Iusti Fudulu.
Cu atât mai mult, vedeta are mustrări de conștință când vine vorba despre cheltuieli exorbitante. El subliniază faptul că „ a fost sărac”, și dă de înțeles că nu poate accepta „riispa”:
„Nu m-am dus la reuniune pentru că nu aveam încălțări, îmi era rușine. Mama îmi spunea că nu contează, că sunt copil. Eu în general, luam hainele fratelui meu, care e mai mare cu patru ani. Ce îi rămânea lui mic, rămânea pe mine. Mă simțeam inferior, chiar și acum. Vara asta am fost într-un cerc, la o masă, unde s-au comandat niște lucruri care... aveam bani să le plătesc, dar mă gândeam, de ce să nu dau banii ăia pentru un echipament sportiv pentru fiul meu sau să îi donez. Mă doare sufletul, eu am fost sărac. Societatea ar spune că sunt doar zgârcit. Adesea m-am simțit inferior. Și nu doar financiar. În emisiune mai primesc oameni deștepți și mă întreb „Unde am greșit?”. Și sentimentul de inferioritate e bun, dar până la un punct, atunci când e ca un „steroid” ca să progresezi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News