Invitată în cadrul podcastului „Un Podcast”, Larisa Iordache, una dintre cele mai cunoscute și apreciate gimnaste ale României, a povestit despre începuturile carierei sale, despre momentele dificile prin care a trecut, dar și despre momentele în care a vrut să renunțe.
Larisa Iordache este o gimnastă română de elită, recunoscută pentru performanțele sale impresionante în competițiile internaționale. De-a lungul anilor, ea a devenit una dintre cele mai importante figuri ale gimnasticii românești moderne.
Larisa Iordache a câștigat numeroase medalii la Campionatele Europene, inclusiv aurul la bârnă și la sol. A obținut medalii la Campionatele Mondiale, inclusiv argintul la individual compus în 2014. Aceasta a participat la Jocurile Olimpice de la Londra în 2012, unde a contribuit la clasarea echipei României pe locul trei, obținând astfel o medalie de bronz. De asemenea, a câștigat numeroase titluri în competițiile naționale și a avut performanțe remarcabile în etapele Cupei Mondiale.
Gimnasta a vorbit despre începutul său în gimnastică, totul pornind de la o întâmplare petrecută într-un parc din București. Datorită firii sale atletice, dar și a firii foarte agitate, mama sportivei își dorea ca ea să practice un sport, mai ales că și fratele ei făcea acest lucru. De asemenea, tânăra a discutat despre cum, la început, nu își dorea să facă gimnastică, ci balet, fiind nevoie de convingere din partea mamei sale pentru a da o șansă unui nou sport.
„Eu făceam balet. La vreo 5 ani, s-a întâmplat să mă întâlnesc cu doamna Mariana Câmpeanu, prima mea antrenoare, în parc. Mă dădeam pe role împreună cu fratele meu. Văzând abilitățile mele, doamna Mariana a zis că îi place de mine. Când a venit la mine, eu am rejectat intenția ei. Mama m-a învățat să nu vorbesc cu străinii. I-am arătat unde e mama, a început să vorbească cu ea. Mama își dorea foarte tare să fac un sport pentru că eu eram foarte agilă, agitată. La prima oră de antrenament m-a dus bunica. Eu știam că merg la balet, deși mă înștiințaseră că merg la gimnastică. Am început să plâng foarte tare, vreo două ore s-au rugat de mine. Doamna Mariana i-a spus bunicii să mă ducă acasă și că dacă vreau vreodată să vin, avem ușile deschise. Mama îmi arăta tot felul de chestii cu Nadia. Casete, reviste, costume de gimnastică. După vreo câteva zile am zis că vreau să încerc și am mers la antrenament”, a precizat Larisa Iordache.
Te-ar putea interesa și: Anais Sabbagh, copilul fenomen. Loredana Streche: Mi-aș dori ca provocările vieții să nu o schimbe și să își păstreze în timp candoarea și inocența
Gimnasta a vorbit și despre momentele mai puțin plăcute din cariera sa, unele dintre ele având loc când ea avea încă o vârstă fragedă. Unul dintre momentele care aproape au făcut-o să renunțe a avut loc în perioada adolescenței, atunci când, fără să își dea seama de ce, continua să ia în greutate. Fără a avea acces la un medic nutriționist, Larisa Iordache spune că, în acele vremuri, nu înțelegea cum funcționează trecerea de la copil la adolescent, cum hormonii îi afectează corpul, aceste lucruri făcând trecerea și mai anevoioasă. Totuși, sportiva nu a renunțat, continuând să se antreneze și să își urmeze visul.
„Mi-a fost dificil în momentul în care am plecat de acasă, la vârsta de 10 ani. Am fost selectată la lotul de junioare de la Onești, eu și încă 4 sau 5 fete. Trebuia să ne adaptăm grupei cu fetele cele mai bune junioare din România. Dorința mea deja crescuse, îmi doream să fiu cea mai bună. În momentul în care a venit decizia asta am înțeles că treaba devine serioasă și că trebuie să fiu mult mai responsabilă. Primele două săptămâni au fost foarte grele, să elimin dorul de casă, de părinți. Au urmat momente în care voiam să mă retrag, la Deva, pe la 14-15 ani.
Aveam cântar în fiecare zi și am avut o perioadă probleme cu kilogramele. Pusesem, noi fetele, regula ca dacă ne îngrășăm, să dăm ora 10(dulcele de pe ziua respectivă). Și știu că eu tot puneam pe mine și trebuia să dau ora 10 și mă ofticam. La un moment dat ziceam că nu mă mai duc la școală pentru că nu mă puteam abține(de la mâncare). Am avut un moment în care eram cu bagajele făcute. Ai mei au zis că se urcă în mașină și vin să mă iau. Între timp, m-a sunat prima mea antrenoare și m-a întrebat dacă cu gimnastica pe care o fac aș putea să ajut România. Am zis că nu știu. Și atunci a zis „Ok, dacă nu știi, nu te gândești că România poate să aibă nevoie de tine?”.Am sunat-o pe mama și i-am zis să nu mai vină să mă ia”, a declarat Larisa Iordache, în cadrul podcastului „Un Podcast”.
Astăzi, Larisa Iordache este antrenoare și îi ajută pe cei mici să își urmeze, la rândul lor, visul și să se dezvolte frumos. Aceasta a vorbit despre diferențele pe care le observă între generația sa și copiii din ziua de astăzi, fiind de părere că aceștia se maturizează mult mai timpuriu și sunt chiar mai siguri pe ceea ce își doresc.
„În ziua de astăzi, cred că copiii sunt puțin mai prezenți. Se maturizează mai repede. Eu când am intrat în sala de gimnastică mă jucam, știam de cine trebuie să ascult și atât mă interesa. Mă distram în sala de gimnastică. Frica nu își făcea apariția atât de conștientă, cum este în ziua de astăzi. Copiii din ziua de astăzi conștientizează frica mult mai repede. De aceea începem la vârste foarte fragede, pentru a putea să ne obișnuim cu sentimentul. Copiilor le e frică chiar și să se urce pe bârnă și să meargă. Dorința există. Sunt foarte mulți copii care știu ce își doresc. Eu când eram mică nu știam ce îmi doresc”, a precizat gimnasta.
Te-ar putea interesa și: Gimnasta Ana Bărbosu a pierdut medalia de bronz la sol în câteva secunde. Decizia care a devastat-o
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News