Educația formală, de stat sau privată, se ocupă, în principal, de dezvoltarea aptitudinilor de comunicare socială, abilități tehnice și conduită productivă în relație cu exteriorul. Pentru cine are înclinația de lucru cu interiorul, oamenii sunt ajutați și direcționați spre preot, duhovnic, preaînalți ai religiilor sau alți oameni purtători de sclipiri Divine, arată psihologul Alexandru Pleșea.
În opinia psihologului Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții, educația socială îl împinge încet și sigur pe om pentru a se descurca cu lucrurile sociale, pentru a servi societății, însă aceasta, din cauza naturii ei constante de acțiune, îl împinge pe om să ajungă la ceea ce se numește: îngrijorare excesivă pentru tot și toate, de parcă toate depind de el.
„Din acest punct, omul este împins spre cea de a doua educație, una spiritual religioasă, care pătrunde la un nivel superficial în natura lui și îl ajută să mai stea pe la biserică; iar din acest punct, începe un echilibru să apară în condiția lui. Totuși, cei care vor mai departe să se angajeze pe calea sănătății și naturalului lor intern, încep să le stea în cale, după cum Cicero a spus, cei cu autoritate. Cicero: „Doritorilor de învățătură le stă în cale autoritatea celor care predau”. Iar aici mulți se opresc din cauza modului în care ceva mai sacru, înalt și cu potențial Divin ar putea ajunge în om. Din cauza felului în care aceste lucruri sunt predate, ele ajung doar ca simple obligații, crezuri, legi sau direcții pentru cei care vor să le urmeze. În acest caz, liberul arbitru al omului, adică puterea lui intrinsecă de manifestare, nu mai este dezvoltată pentru că peste tot din jur i se spune cum și în ce fel, iar căutarea spre manifestare se oprește. Cel mai natural exemplu apare în cazul copiilor, nefiind lăsați să aleagă naturalul lor, din cauza autorității părinților, care știu ei mai bine”, explică psihologul Alexandru Pleșea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil