Doinița Oancea a vorbit despre modul în care a afectat-o absența tatălui său biologic, dar și despre iubirea pe care tatăl vitreg a avut grijă să o simtă întotdeauna.
Invitată la podcastul lui Nasrin, Doinița Oancea a povestit despre lipsa tatălui biologic în viața ei. Aceasta a dezvăluit faptul că are numărul lui de telefon, dar că nu l-a sunat niciodată și nici nu știe dacă o va face cândva. De asemenea, actrița a explicat că, în urma divorțului părinților săi, când ea avea doar 4 ani, a dobândit o traumă de abandon cu care se confruntă chiar și în ziua de astăzi. Din această cauza i-au fost afectate chiar și relațiile pe care le-a avut de-a lungul timpului pentru că, din frica de a nu fi abandonată, prefera să încheie relațiile, deși erau unele sănătoase și de lungă durată.
„Pe tatăl meu biologic nu îl cunosc personal, îl cunosc din poze. Am și numărul lui în telefon, dar nu l-am sunat niciodată. Toți oamenii care au trăit fără unul dintre părinți, care au fost abandonați sau care au trecut prin divorțul părinților, au traumă de abandon. Traumă pe care, evident, o am și eu. Mie de mică mama mi-a spus că nu e tata, când a venit tatăl meu vitreg aveam vreo 4 ani. Eu nu mi-am dat seama până foarte târziu cât de tare mă afectează. Trăiam într-o negare și într-o minciună, iar de când fac terapie am înțeles că eu răspund foarte agresiv la anumite chestii, că este o formă de apărare a mea. Eu am închis 98% dintre relațiile din viața mea care au fost relații de lungă durată, funcționale, cu niște oameni care păreau a fi foarte în regulă. De fapt era o formă de apărare. Nu voiam să ajung mai departe ca nu cumva vreodată să fiu abandonată. Semăn cu tatăl meu mult”, a declarat Doinița Oancea, în cadrul podcastului „Ameritat cu Nasrin”.
Te-ar putea interesa și: Bebeto, despre divorțul dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf: „E greu să crești fără un părinte”
De asemenea, Doinița Oancea a vorbit despre tatăl său vitreg pe care îl consideră adevăratul ei tată. Aceasta a recunoscut că nu crede că ar fi putut avea vreodată un părinte mai bun, acesta crescând-o și având grijă de ea ca de propriul lui copil. Despre tatăl său biologic, actrița spune că nu crede că l-a iertat încă, mai ales că el a fost mereu absent și îl cunoaște doar din fotografii.
„Nu pot să mint și nu vreau să o fac. În mod normal ar trebui să existe un soi de respect pentru tatăl meu. Dar probabil că încă nu sunt acolo sau nu am capacitatea încă să îl iert. E greu să ierți o astfel de chestie, deci probabil eu nu l-am iertat. Și mai ales, cum să ierți în absență? Noi nu am vorbit nimic, nu știu nimic. Pot să zic un lucru bun pe care îl fac și nu l-am făcut 30 și ceva de ani. Să-i aprind și lui o lumânare când mă duc la biserică. În fața lui Dumnezeu, evident că eu sunt copilul acestui om, pentru mine e doar un om, nu este tatăl meu. Știu că datorită lui exist pe pământul ăsta, dar pentru mine, tati este tatăl meu de acasă și va fi pentru totdeauna. M-a crescut, mă iubește, mă îngrijește, mă sună să mă întrebe dacă am parcat bine. Pleca mama la lucru și dacă era el acasă, îmi punea mâncarea în farfurie și șervețelul la gât să nu mă murdăresc sau venea să mă ia de la școală, el e tatăl meu. Nu știu dacă puteam să am un tată mai bun. Nu știu dacă cel biologic ar fi fost mai bun decât este tatăl meu care mă crește”, a adăugat Doinița Oancea.
Te-ar putea interesa și: Întâlnire cu scântei la Insula Iubirii. Andrei și ispita Eric au dat cărțile pe față: „Aș da-o celui mai mare dușman al meu”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil