Dorel Vișan a împlinit 84 de ani. Dramele care i-au marcat viața marelui actor: „Unui actor nu trebuie să i se potrivească rolul, trebuie să-l potrivească el”

Dorel Vișan s-a născut la data de 25 iunie 1937 în satul Tăușeni, județul Cluj (interbelic). A absolvit în anul 1965 cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale" din București. După absolvirea facultății a fost angajat ca actor la Teatrul Național din Cluj.

Este unul din cei mai importanți actori de film din România și unul din puținii, care au ajuns la o solidă reputație europeană. În anul 1974, a debutat pe marele ecran în comedia Păcală, iar patru ani mai târziu este magistral în Între oglinzi paralele, în regia lui Mircea Veroiu. În anul 1987, Mircea Danieliuc l-a distribuit în filmul Iacob, film în care Vișan a realizat rolul său de referință. Interpretarea sa din acest film a fost foarte apreciată. Cotidianul The New York Times îl elogia astfel: "Dorel Vișan în rolul principal este extraordinar, în special atunci când rămâne singur, fără cuvinte, în ultimele 20 de minute".

După ce în anul 1985, Stere Gulea i-a oferit rolul Tudor Bălosu în filmul Moromeții, în anul 1995 Mircea Daneliuc i-a oferit rolul principal (senatorul Vârtosu) în filmul Senatorul melcilor. Pentru prestația din film a primit premiul de interpretare masculină, la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier-Franța. Presa franceză și criticii de film l-au elogiat astfel:

În anii următori, Dorel Vișan a jucat în filmele Magnatul (2004) și Sistem nervos (2005). În paralel cu activitatea sa artistică de pe scena Teatrului din Cluj și din filme, a fost și director al Teatrului „Lucian Blaga” din Cluj, precum și profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din același oraș.

Drama care i-a marcat viața marelui actor

Dorel Vișan s-a bucurat de succes și în viața personală. S-a căsătorit pe 30 decembrie 1964 cu Maria Vișan, mama celor trei copii ai săi. Soția actorului era cea care îl susținea în tot ce făcea. Din păcate, după 29 de ani, în 1993, soția acestuia a încetat din viață, iar marele actor a refuzat să se mai recăsătorească după aceea. 

Recent, Dorel Vișan a fost invitatul lui Dan Negru, în emisiunea „Legendele cu Dan Negru“, de la Antena Play, unde a vorbit depre drama prin care a trecut în urmă cu aproape 30 de ani, când soția sa s-a stins din viață. Chiar dacă timpul a trecut, dorul pentru marea lui iubire a rămas același. El spune că nu a putut să o uite și nu s-a gândit nicio clipă să se recăsătorească, deși a fost implicat într-o relație în tot acest timp. 

„Eu am avut cu nevasta-mea o relaţie specială. E moartă de 30 de ani şi nu mi-am putut imagina că eu aş putea să mă recăsătoresc, deşi am stat cu cineva mulţi ani. N-am mai simţit pentru că tot copilăria şi satul m-a format aşa. Acolo daca te căsătoreai, aia nu se mai desfăcea”, a devăluit Dorel Vișan.  

 «Auzi, du-te după glorie!»

Soția sa era cea care îl motiva și îl împingea de la spate. 

 „Ea mă împingea. Mergeam seara, după spectacol, la gară. Ceilalţi colegi treceau drumul la restaurantul Opera. Şi eu mergeam la gară şi îi spuneam: «Mă, fată, m-am săturat». Iar ea îmi spunea: «Auzi, du-te după glorie!» Aşa îmi spunea”. 

„Unui actor nu trebuie să i se potrivească rolul, trebuie să-l potrivească el”

Actorul și-a amintit cu drag și de cele mai frumoase momente din cariera sa artistică. A fost dostribuit în zeci de filme de succes, printre care și „Moromeții”, acolo unde a jucat rolul lui Tudor Bălosu. Rol despre care spune că nu i s-a potrivit, însă și l-a potrivit el, așa cum consideră că ar trebui să procedeze orice actor. 

„Când s-a făcut «Moromeţii», s-au distribuit actorii cei mai potriviţi. Rolul lui Tudor Bălosu nu mi s-a potrivit, dar l-am făcut să se potrivească. Aşa face un actor. Unui actor nu trebuie să i se potrivească rolul, trebuie să-l potrivească el. Filmul acela a fost făcut de profesionişti. Începând de la regizor şi până la ultimul actor distribuit în film. A fost făcut cu mijloacele filmului, ceea ce nu se mai face astăzi. Vorbim de mijloacele clasice: prim-planuri, detalii, conflict, stare.  Textul a fost foarte bine scris, nu-ţi mai trebuia altceva, numai puterea de a descifra ce a scris autorul şi de a reprezenta, de a da înapoi, de a reîntrupa artistic viaţa. După ce am văzut varianta finală, am avut o oarecare mulţumire, nu poţi niciodată să fii pe deplin mulţumit, întotdeauna mai găseşti ceva care ar fi putut fi sau care doar ţi se pare că ar fi putut fi altfel. Asta era. Atunci ne întrebam dacă e bine, dacă nu e bine. Acum ştim sigur că e bine", îşi aminteşte Dorel Vişan. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News