Andi Moisescu a povestit una dintre cele mai mari provocări din copilăria sa.
Andi Moisescu este unul dintre cei mai apreciați oameni de televiziune. Este întotdeauna cu zâmbetul pe buze și pare că nimic nu i-a umbrit până în prezent viața. Cu toate acestea, copilăria prezentatorului TV a fost extrem de zbuciumată, iar Andi Moisescu ascunde în suflet o durere destul de mare, care s-a mai risipit însă, odată cu trecerea timpului. Acesta a crescut fără tată încă de la vârsta fragedă de 4 ani și nu din cauza unei tragedii, ci din cauza faptului că cel care i-a dat viață a ales să-și părăsească familia. Deși a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu el, Andi Moisescu spune că în final s-a resemnat cu această situație și și-a învățat propria lecție, aceea de a fi un tată exemplar.
„Orice copil resimte lipsa unui părinte. (…) E o situaţie tristă, din păcate, nu vreau să judec pe nimeni, fiecare face cum îl taie capul. Nici nu am avut cum să ţin legătura cu el. Din momentul în care a plecat nu a mai dat niciun semn. Când eram mai tânăr am încercat să dau de el, nu am reuşit, sub nicio formă. Ca să ţi-o zic p-aia dreaptă, am pierdut şi noţiunea de tată.
Poate că, într-un fel, e o eliberare pentru noi, nu te mai gândeşti, pentru că dacă o faci, o să suferi. Te obişnuieşti cu ideea. La un moment dat o să-i ierţi plecarea şi o să-l uiţi de tot. E singura soluţie. Pe mine, dacă vrei, m-a motivat să privesc cu mult mai multă seriozitate rolul meu de tată pentru copiii mei. Să fiu ceea ce el n-a putut să fie’, a spus prezentatorul TV pentru adevărul.ro.
Chiar dacă acest incident a fost unul foarte dureros la vremea aceea, atât pentru el, cât și pentru mama sa, care a fost nevoită să se descurce pe cont propriu pentru a-l crește, Andi Moisescu a învățat cu timpul să ia lucrurile firesc și să nu-l mai condamne pe bărbatul care i-a dat viață.
„Din punctul ăsta de vedere, cred că este un mare câştig atât pentru mine, cât şi copiii mei. Nu judec oamenii, mi se pare că fiecare om poate să facă ce vrea el cu viaţa lui. Sigur, asta înseamnă că are dreptul să nu-şi asume nişte responsabilităţi pe care ar fi trebuit.
Pe undeva, e firesc să uiţi. Dacă de la 3 ani şi jumătate spre 4 ani nu îl mai vezi niciodată, nici nu ştiu dacă apucă să se dezvolte noţiunea asta până la acea vârstă. Mă uit la vârsta copiilor mei. Abia de acolo încep să perceapă lucrurile, de la 3 ani în sus.
Dar, ştii cum e, pierzi pe undeva, câştigi pe altă parte. Poate că aşa am învăţat nişte lucruri. Poate că asta a fost o lecţie pe care trebuia să o primesc în viaţă ca să o predau frumos mai departe copiilor mei, care se bucură de mine din plin din punctul ăsta de vedere”, a mai spus Andi Moisescu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News