Emilia Popescu a fost invitata celui de-al doilea episod din sezonul II al podcastului Avangarda, cu Ionuț Vulpescu, în care dezvăluie de ce cariera sa stă sub zodia iubirii pe care i-a purtat-o Olga Tudorache și sub semnul mentoratului lui Florian Pittiș, cum a contat, pentru cele aproape patru decenii de scenă deschisă, rolul din Moromeții, alături de Victor Rebengiuc, ce sacrificii a presupus viața dintre Bulandra și Național și care au fost costurile nemeritate pentru eticheta de actriță de comedie, care s-a clasicizat în ciuda faptului că Emilia Popescu a tins către definiția „actorului total” și a performat în dramă și în film în egală măsură.
Emilia Popescu a terminat facultatea de Teatru în 1988, la clasa profesorilor Florin Zamfirescu și Olga Tudorache. Colaborarea cu Olga Tudorache o numește „oscarul vieții ei”.
„Mi s-a părut premiul suprem. Mai am un premiu, de la domnul Ciulei. În primul rând pentru că am intrat din prima, la 18 ani, la clasa doamnei Olga Tudorache, și pentru că m-a iubit. M-a susținut și după aceea. O mai întrebam, mă mai plângeam, îmi spunea: „e bine, mergi, mergi așa că e bine!” Am simțit-o că m-a iubit! Și intrarea la facultate, la 18 ani, din primul foc, la doamna Olga Tudorache, în 1984, peste asta, nu am ce. Am zis Oscarul pentru că e cel mai renumit, să știe lumea la ce mă refer. Peste asta, nu se poate. Jur!”, a declarat Emilia POpescu în cadrul podcastului.
Actrița își amintește de clasele cu Dem Rădulescu și de modul în care o inspira jocul său actoricesc. Îl numește „geniu” și spune că „leșina” de râs la cursurile lui.
„Foarte serios, da, nu râdea!!! Ne duceam la cursurile lui, râdeam de leșinam. Mă dădea afară și îmi spunea „o să te dau afară și din școală! Când râzi se aude în toată școala, deranjezi toate cursurile!” Dar leșinai când îți arăta și juca orice: Veta, Femeile, orice, de o seriozitate... El dacă își punea în cap să joace Ophelia, nu ai fi găsit o interpretă mai perfectă pentru Ophelia decât Dem Rădulescu. Domnul Dem Rădulescu era un geniu. Sigur că a mers pe partea de comedie, dar în general toți actorii comici sunt oameni foarte serioși și unii foarte triști”, a mai spus actrița.
„A scos la suprafață tot ce a fost mai rău în oameni. Fricile. Se merge cu frica în față. Știi, la catolici, prin Spania, când se merge cu icoana în față, în pelerinaj? Oamenii merg acum cu un panou nevăzut al fricii în față. Nu îl vezi, dar așa merg acum oamenii. Frica a scos-o, frica primară, primitivă”, a răscpuns actrița la întrebarea „ce a schimbat pandemia”.
„Crezi că pandemia a scos mai degrabă frica decât iubirea?”, a întrebat moderatorul.
„Nu a scos, nici vorbă, iubirea, nici vorbă! Astea erau Facebook: „tot ce era mai bun în noi... etc.” Nu, tot ce era mai rău în oameni, asta a scos. Tot ce era mai rău, mai periculos și mai necruțător. Tot ceea ce dezvoltă oamenii în continuare, cei care merg și au...”, a răspuns actrița.
Ionuț Vulpescu: Asta din frica de moarte, care a creat un tip de egoism, de individualism.
Emilia Popescu: Da, nu mai poți mai departe. Până la mine. Indiferent că sunt oameni din familie, nu mai contează. Până la mine! Cunosc și oameni normali, care nu au procedat așa, și care sunt întregi, cum aș fi eu, dar mai sunt ca mine...
Ionuț Vulpescu: Frica nu a creat solidarități. Mai degrabă fiecare pentru el, cum se spune.
Emilia Popescu: Un tip de solidaritate și un tip de lipsă de rațiune, oameni care nu mai judecă. Așa cum se zice: ți se întunecă mintea. Iar frica asta este justificată, pentru că toți o avem. E un instinct de conservare. Trebuie să meargă până la a te dezumaniza. Ceea ce se întâmplă în perioada aceasta e că ne-am dezumanizat, și vorbesc la plural, ca să fiu modestă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil