EUROVISION ROMÂNIA 2022. Secretul lui Trăistariu: Este regretul vieţii mele

"Hai să vă zic un secret pe care-l păstrez de mult timp ... În 2018, am primit pentru Eurovision 50-60 de melodii. Să-mi aleg. 

Compozitori = din toată Europa. 

De altfel, așa pățesc în fiecare an în preajma Eurovision-ului. Primesc tone de piese, care mai de care. Toate ... pentru Eurovision. Oamenii ăia văd determinarea mea ... și dorința ... și ambiția ... și, cumva, ei simt că aș fi un plus pentru piesele lor.

Și le mulțumesc pentru asta, înzecit !!!", a scris Mihai Trăistariu pe pagina sa de socializare. 

"E regretul vieţii mele"

"Ei bine ... în acel an - 2018 ... două piese mi-au atras atenția. Una din ele e chiar cea de mai jos, o piesă lentă, compusă de Michael James Down, care-mi scrisese și I WON'T SURRENDER, piesa cu care luasem locul al doilea, după Yodel.

Bun ... 

Cea de-a doua piesă care m-a fermecat ... era ritmată. Foarte ritmată și bine scrisă. Pentru că era scrisă de producătorii trupei Avicii, din Suedia. Da, ați citit bine. AVICII, celebra trupă internațională ... 

Bun ... 

Nefiind decis pe care s-o înscriu la Eurovision, le-am tras pe amândouă la mine în studio, am trimis vocile, am primit versiunile finale. Am început să tatonez, să întreb în stânga și-n dreapta, prieteni, rude etc. Le trimiteam piesele, amândouă ... și le ceream să aleagă. Ei bine ... 70 - 80% au ales piesa ritmată, a suedezilor.

Însă eu ... căpos ... și speriat de faptul că nu știu să dansez deloc ... am înscris ... piesa lentă - Heaven.

Este regretul vieții mele ... legat de Eurovision.

Mereu îmi revine în minte chestia asta și-mi pun întrebarea dacă nu cumva ... aia era o piesă de winner. Și nu numai asta! Dar aveam în minte și faptul că, dacă lucrez cu ei, poate se leagă ceva mai mult, ceva internațional etc.

În fine ...  Cred că am pierdut un tren atunci ... ", a mai scris artistul.

Nu e singurul "tren" pierdut de Trăistariu

"Cum am mai pierdut unul în 2007, la un an după Eurovision.

Celebra trupă internațională - CIRQUE DU SOLEIL a vrut să semnez un contract pe 1 an de zile. Să cânt în spectacolele lor, pe tot mapamondul. Am ratat și asta! Nu m-am văzut pe drumuri un an de zile ... prin hoteluri, singur etc.

Și-n 2004 am ratat un alt tren. Un impresar maaare din Germania m-a găsit la un concurs în Serbia. Luasem trofeul la un festival internațional. Cântasem în concurs piesa WHY, o piesă de ... 5 octave. 

Omul, fermecat de glasul meu, m-a luat la cină, împreună cu soția lui ... și m-au convins să semnez un contract internațional pentru 5 ani. Urma să lucrez un album, 2 single-uri și 2 videoclipuri cu cei mai în vogă producători din Germania la ora aia.

După 2 săptămâni, acest impresar a făcut un atac cerebral și ... s-a stins. Soția lui, devastată, mi-a zis că nu mai are putere să meargă mai departe singură. Așa că ... aici s-a rupt filmul.

Și iar am rămas cu speranța. Speranța unei cariere internaționale.

Și-a mai fost un tren. Tot pierdut. Prin 2009, un alt impresar, din Portugalia de data asta ... om la vreo 60 de ani ... plin de bani ... făcuse o obsesie pentru vocea mea și ... trăgea de mine să semnez cu el.

Lucrase o perioadă în staff-ul lui Celine Dion ... făcuse concerte pe toată planeta cu zeci de vedete internaționale ... etc. Și tot n-am semnat.

Nu'ș ce naiba am tot avut în perioada aia, primii ani după Eurovision-ul din 2006! Am tot sperat că succesul internațional poate veni și dacă locuiești în România. Cu " Tornero " s-a putut. Iar eu chiar credeam că poți să locuiești și la Pocreaca din deal. Contează piesa ... nu unde stai.

Azi ... nu mai cred asta! Cam astea ar fi ... trenurile pierdute de mine.

Mergem mai departe ! O să mai vină și altele. Poate o să gândesc diferit. Cine știe?!

Partea bună a lucrurilor e că și anul ăsta am primit 40-50 de piese din străinătate. Și doar una din România.

Le-am analizat, le-am întors pe toate părțile și ... am decis să fiu mai deștept decât în anii trecuți. N-am găsit nimic wooow printre ele. Și-am zis să stau un an pe bară și să urmăresc fenomenul detașat.

E pentru prima dată când gândesc așa de 7 ani încoace.

Și-atunci ...  M-am înscris în 15 grupuri EUROVISION românești ( atâtea mi-au apărut ). Și ... citesc zilnic TOT.
Nu glumesc ! Citesc absolut TOT, cu toate comentariile etc. Ca să-mi dau seama ce vrea publicul Eurovision de fapt.
Și bine am făcut !

La selecția următoare, dacă am noroc de 2-3 piese wow ... am de gând să le postez mai întâi aici, în grupurile Eurovision. Cu toate riscurile de rigoare. Să disecăm piesele la sânge. Mai rămâne să conving compozitorii să se lase băgați în treaba asta. Că mulți ... vor fi reticenți.

Eu, însă, nu !

Sunt absolut convins că o piesă care trece prin focurile acestor forumuri de discuții, prin aceste războaie, prin aceste jde' mii de păreri contradictorii ... are mari șanse să se modeleze din mers, tinzând spre piesa PERFECTĂ pentru glasul meu.

Ne vedem la anu'!", a concluzionat Mihai Trăistariu. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News