Felicia Filip vorbește, într-un interviu pentru Spectacola, despre destin, dragoste și noroc.
Felicia Filip s-a născut pe 20 martie 1959, în Slatina. A urmat cursurile Universității Naționale de Muzică din București, secția canto, sub îndrumarea profesoarei Georgeta Stoleriu. A cântat pe scene internaționale, de la Royal Opera House Covent Garden la Staatsoper, din Moscova în Barcelona, Tokyo sau Toronto. A fost solistă a Operei Naționale din București (1985-1990), iar în prezent este director general al Operei Comice pentru Copii din București și conf. univ. dr. la Facultatea de Științe și Arte din cadrul Universității "Valahia" din Târgoviște.
Marea doamnă a muzicii românești a fost invitata Georgianei Ioniță, la Interviurile Spectacola, acolo unde și-a deschis sufletul și a vorbit despre destin, dragoste și noroc.
Pune dragoste și suflet în tot ce face și spune că „secretul” fericirii și al armoniei ar sta în generozitate și în disponibilitatea de a oferi, fără a aștepta ceva în schimb.
”Credeți în destin sau credeți, mai degrabă că omul își face norocul cu mâna lui?”, este întrebarea pe care i-a adresat-o Georgiana Ioniță, gazda emisiunii.
„Pentru mine nu există noțiunea aceea de noroc. Cred că omul, îmi place să spun că are un destin pe care îl urmează. Este trenul în care circuli. Trenul care se oprește în gara ta, urci sau nu urci în el, și de aici încolo ți-ai asumat. Norocul înseamnă să stai și să aștepți ceva și să te rostogolești într-un fel, pe o pantă, să zicem, că așa s-a întâmplat. Nu. Nimic nu este întâmplător. Totul își are rostul și locul lui și timpul lui.
Există un destin, dacă vreți, există crucea pe care fiecare și-o poartă. Pentru mine și familia mea, pentru mine și jumătatea mea, acest lucru s-a probat mie în mie. Așa cum spune soțul meu, regizorul Cristian Mihăilescu, „din miliardele de posibilități de pe lumea asta, Dumnezeu a făcut să ne întâlnească, sau să ne întâlnim noi doi”, a declarat Felicia Filip, în interviul de la Spectacola.
Marea artistă este căsătorită cu maestrul Cristian Mihăilescu, pe care îl numește „jumătatea sa” și „suflet pereche”. De 33 de ani își spun „bună dimineața, soarele meu”, indiferent de circumstanțe.
S-au cunoscut pe scena Operei Naţionale din Bucureşti, în 1987, la montarea spectacolului „Poveştirile lui Hoffmann”, deşi Cristian o remarcase mai înainte, la Conservator, la audiţiile studenţilor profesoarei Georgeta Stoleriu
„Bună dimineața, soarele meu! Așa se întâmplâmplă în fiecare dimineață și, întotdeauna, ziua noastră începe cu un zâmbet”, a mărturisit artista.
„Cred că, în primul rând, este acea stare de a dărui totul fără să aștepți. Să fie iubirea necondiționată, fără să aștepți un răspuns. În orice situație din viața noastră, așa am făcut și așa facem. Să fii lângă cineva, să dăruiești cuiva ce are nevoie, să fii lângă cineva când este lovit, sau când este într-o situație critică, sau chiar atunci când este într-o stare de bucurie, să fii lângă el, fără să primești în schimb. Poate un mulțumesc, dacă există, este extraordinar, dacă nu, nu are nicio importanță. Dacă gândești așa lucrurile, faci, în așa fel, ca universul să îți răspundă la ceea ce faci, ceea ce gândești, ceea ce înfăptuiești. Pentru că fiecare dintre noi gândește să realizeze ceva, să fie implicat în ceva. Dacă aceste gânduri sunt, în primul rând, morale, nu trebuie să faci ceva al tău, cu orice preț, prețul să fie moral. Și, așa cum îmi place mie să spun, dacă am ceva de făcut pentru binele meu, înseamnă că eu mă pregătesc, fiindu-mi bine, să pot fi de folos celui care are nevoie de mine. Și dacă am fost de folos celui care are nevoie de mine, dacă îmi mulțumește sau nu, nici nu mai are importanță. Este foarte frumos să mulțumești celui care ți-a fost alături, celui care a fost cu tine atunci, în momentul respectiv. Dar se poate întâmpla ca acesta să uite, și nu este nicio problemă. Pentru ca cel ce dăruiește să rămână aceeași deschidere, și aceeași stare, nu de așteptare, ci din potrivă: eu pot să dăruiesc. Și gândind așa, ești întotdeauna în situația de a avea material, de a avea spiritual, în așa fel încât tu să fii sănătos, să fii fericit, să-ți fie bine, ca să poți să dăruiești. Să nu uităm niciodată că tot ceea ce realizăm, tot ceea ce înseamnă un nume, o viață, o familie, nu este o realizare de unul singur. Sunt foarte mulți care uneori rămân pe veci necunoscuți, și nici nu au pretenția să fie cunoscuți. Dar e important ca noi, cei care avem aceste întâlniri cu acești minunați oameni, să ținem cont că ei există, să îi prețuim și să le dăm acel semn că îi respectăm. Și dacă faci toate aceste lucruri, la un moment dat, va exista momentul, ca din miliardele de posibilități, să existe acea întâlnire a ta, cu acel cineva cu care nu trebuie neapărat să vorbești, ca să te înțelegi. Sau de multe ori să spui același lucru, în același timp, să gândești același lucru. Și, în același timp, să ai acea generozitate și putere de a dărui, să știi când să ieși în prim plan, să știi când să mergi în spatele celui care strălucește, e foarte important. Să știi dinainte ce i-ar trebui celuilalt sau ce i-ar trebui din partea ta, sau ce s-ar bucura ca tu să faci pentru tine. E foarte important să putem să ne bucurăm de succesul celuilalt”, a mai spus artista.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil