Se apropie cea mai înfricoșătoare sărbătoare, așa că vrem să aflăm ce superstiții au vedetele, ce le sperie, dar și ce povești de groază își amintesc din copilărie! Iată ce superstiții are Jessie Baneș, dar și ce povești de groază are să ne spună.
Halloween-ul nu e o sărbătoare românească... cu toate astea, noi, românii, ne simțim „ca peștele în apă” în jurul acestei zile. Cu toții am auzit povești, mituri, legende, care mai de care mai terifiante, mai „de speriat”. Unele în copilărie, spuse de bunici, de frații mai mari sau de prietenii de joacă, altele descoperite în perioada adolescenței, iar altele, aflate poate abia acum. Strigoi, vrăjitoare, fantome, vampiri, demoni, monștri, baba cloanța și alte personaje terifiante ne-au înfricoșat în copilărie.
Spectacola: Ai experimentat vreo dată o situație supranaturală care te-a înfricoșat?
Jessie Baneș: În 2023 cred că tot ce ne înconjoară este supranatural. Ar fi zis străbunicii noștri că vor putea să se audă și să se vadă la distanțe de mii de kilometrii? Că vom avea internetul, sau că vom putea zbura precum păsările? Cred că în timpurile pe care le trăim, nimic nu mai poate să fie considerat anormal. M-ar înfricoșa într-adevăr să văd de exemplu că cercetătorii reușesc să ne învie din morți așa cum citeam într-un articol ieri. Să te joci de-a Dumnezeu, asta e într-adevăr înfricoșător!
Spectacola: Care sunt cele mai mari frici?
Jessie Baneș: Să nu pierd timpul degeaba. Să nu mă concentrez pe ceea ce e cu adevărat important. Să ajung la o vârstă înaintată și să am regrete. Într-un cuvânt, să nu îmi irosesc viață, mai ales pentru că tehnologia, care este bună în felul ei, ne oferă atât de multe capcane. De aceea îmi nu ne pierdem că țară identitatea națională, să ajungă generațiile următoare să nu mai cunoască tradițiile și sărbătorile românești. Și să se trezească când este prea târziu. Pentru că nimic nu este mai rău decât prea târziu.
Spectacola: Ești o persoană superstițioasă?
Jessie Baneș: În gena noastră, ca popor, avem această aplecare asupra superstițiilor, și mereu ne-au fascinat lucrurile supranaturale dacă le putem numi așa. Am aflat și eu despre ele de la părinții și bunicii mei. Să nu scot gunoiul seară că aduce ghinion, dacă văd o pisica neagră să mă dau 3 pași în spate, să ies dimineață din casă doar cu piciorul drept că să îmi meargă bine toată ziua sau să dorm cu caietul sub pernă înainte de un test la școală. Și chiar credeam în ele când eram mică și făceam mereu corelații - dacă într-o zi pățeam ceva neplăcut, cu siguranță nu am făcut eu ceva bine. Dar odată cu trecerea anilor și cu maturizarea, înțelegi că sunt doar superstiții, și că fiecare avem liberul arbitru, să ne ordonăm și să ne creăm viață așa cum dorim. Iar lucrurile mai puțin plăcute care ni se întâmplă pur și simplu trebuiau să se întâmple. Și fac parte până la urmă din viață.
Spectacola: Ce remedii, leacuri sau tradiții te-au ajutat să scapi de anumite frici?
Jessie Baneș: Încrederea în mine.
Spectacola: Un film de groază pe care ni-l recomanzi sau nu să îl vedem?
Jessie Baneș: Nu îmi plac filmele de groază. Când am timp liber, mă bucur să îl petrec făcând lucruri care să mă încarce cu o energie bună, sentiment pe care nu ți-l poate da în mod evident un film horror. Și nu vreau să jignesc pe nimeni, dar nu înțeleg de ce te-ai uită la astfel de filme, care îți transmite frică, spaima, angoasă. E de-ajuns să dai drumul la televizor pe un post știri.
Spectacola: Sărbătorești halloweenul?
Jessie Baneș: Halloweenul este o sărbătoare păgâna, iar eu nu o sărbătoresc. Mi se pare că e o propagandă a presei, orchestrată înspre apropierea noastră de cultură americană. Este asta un lucru rău? Nu. Dar, eu creștin-ortodoxă fiind, cred că ar trebui să ne celebrăm sărbătorile noastre mai întâi, decât ale altor culturi. Sărbătorile româneșți sunt mai frumoase și mai profunde, făcute să serbeze credințele și obiceiurile noastre că popor. Bine că lumea nu mai merge la udat dar merge să se costumeze în monștrii care mai de care mai înfricoșători și la trick or treat. Să nu uităm că unele țări precum Lituania, au renunțat aproape de tot la cultură lor, în favoarea celei americane. Eu, la fel că și majoritatea concetățenilor mei, sunt o susținătoare convinsă a apartenenței noastre la lumea occidentală, dar mai mult decât atât sunt o susținătoarea faptului că nu trebuie să pierdem nimic din cultura și tradițiile noastre în acest proces. Să nu uităm totuși că motto-ul UE este Unitate din diversitate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil