Interviu cu Dănuț Ungureanu & Marian Truță, autorii seriei Gladius, o poveste polițistă spumoasă, din lumea romană a primului veac după Hristos

Războinicul de odinioară e prins în capcanele unei intrigi care amenință încă o dată liniștea Imperiului. Lectura ne prezintă o istorie fascinantă, presărată din belșug cu surprize și mistere. Istorie plină de suspans, în pitorescul unei lumi de mult apuse. Autorii seriei au dezvăluit mai multe despre cel de-al doilea volum Gladius.

În Misterele templului aflăm ce s-a ales de simpaticul Marcus Caeso Tullius, zis Gladius, după ce a ajuns faimos la Roma în urma rezolvării unui caz încâlcit de crimă, care a implicat crema societății din capitala Imperiului Roman, dar și personaje ce preferă să lovească din umbră. Aventura continuă în același ritm spumos, cu umor și suspans, cu care ne-au obișnuit autorii în primul volum al seriei.

„Numele meu este Marcus Caeso Tullius Gladius. Sunt fiul lui Marcus Tullius Olivus, fermier și negustor de ulei de măsline, legătura mea cu nobila familie Tullia fiind așadar una de sânge, iar nu prin adopție. Am devenit oarecum cunoscut la Roma, după ce, printr-un concurs de împrejurări, am reușit să descâlcesc ițele unei întâmplări tenebroase care ar fi putut zgâlțâi chiar temelia Imperiului. O vreme, mi-am văzut de treburile mele în Cohorta a II-a urbană: instruirea recruților, deslușirea vreunui caz de tâlhărie sau mai știu eu ce. „Scandaluri, furturi, omoruri” ar fi trebuit să-mi scrie pe frunte. Mă rugau uneori și camarazi de prin alte cohorte să-i ajut. Faima, odată căpătată, se ține scai de om, ca umbra într-o dimineață însorită. […] Doar că Fortuna împarte norocul și așază destinele după cum îi e voia. Uite așa m-am pomenit din nou așternând pe sumedenie de papirusuri încă o poveste ciudată […].” Misterele templului.

În urmă cu un an lansați primul volum al seriei „Gladius” – Crimă la Colosseum -, o poveste spumoasă și palpitantă care are loc în Roma primului veac după Hristos. Iată că acum putem citi în continuare despre aventurile fostului soldat Marcus Caeso Tullius, în cel de-al doilea volum, Misterele Templului. La ce să ne așteptăm de la volumul nou lansat?

Dănuț Ungureanu: Noul volum al seriei, „Gladius – Misterele templului”, continuă aventurile investigatorului nostru, în același registru palpitant și pe alocuri comic, cum îi șade bine unui roman polițist. Dar nu numai atât. Proza este ceva mai densă, contextul mai complex, pistele mai multe. Suspans, surprize, răsturnări de situație. Ne-am străduit să-l ținem pe cititor cu sufletul la gură până în ultima clipă. Și primele semnale pe care le-am primit sunt foarte bune.

Marian Truță: Așa cum spune și titlul celui de al doilea roman din serie, cititorii ar trebui să se aștepte la ceva mistere. Și, așa cum este de așteptat, acestea vor fi rezolvate, în cele din urmă, de Marcus Caeso Tullius zis și Gladius. Am spus în cele din urmă pentru că ancheta se va dovedi a fi una dificilă și plină de piste false sau de capcane. Dar în final, lucrurile par să se termine cu bine. Cel puțin aparent.

Ați gândit încă de la început volumul Gladius ca parte a unei serii?

Dănuț Ungureanu: Da, așa au stat lucrurile. În parte și datorită epocii pe care am ales-o pentru desfășurarea acțiunii, perioada acoperită de cei trei împărați care au alcătuit Dinastia Flaviană: Vespasian, Titus și Domițian. Pe de altă parte, îndată ce am pornit lucrul la primul volum, „Crimă la Colosseum” și am dezvoltat documentarea, ne-a fost limpede că nu ne vom despărți cu ușurință de personajul nostru. Scriem la cartea asta cu multă plăcere.

Marian Truță: Nu chiar din prima clipă, atunci când ne-a venit ideea să scriem un roman polițist cu desfășurarea în Roma antică, dar foarte aproape. Și asta dintr-un motiv foarte simplu: întâmplările din primul volum sunt plasate în vremea împăratului Vespasian, ultimul din seria celor patru împărați romani care s-au succedat după ce Nero s-a sinucis în iunie 68. Vespasian este proclamat împărat în iulie 69 și reușește să-și mențină puterea întemeind astfel a doua dinastie imperială, cea a Flavilor. Cum în dinastia Flavilor au fost doar trei împărați, Vespasian, Titus și Domițian, ideea unei trilogii a venit în mod natural, câte o aventură sub domnia fiecăruia, mai ales că acești trei împărați amintiți au urmat unul după altul relativ repede.

De ce ați ales Roma primului veac după Hristos ca timp și loc al desfășurării acțiunii?

Dănuț Ungureanu: Am căzut de acord că este una dintre perioadele cele mai interesante și ca atare foarte ofertantă, având în vedere ceea ce ne propuseserăm noi să scriem. În plus, succesiunea celor trei împărați ne-a oferit contextul cel mai potrivit pentru continuitatea personajului nostru. Nu în ultimul rând, cel de-al treilea volum al seriei, care îl va urmări pe Gladius în timpul domniei lui Domițian, va avea câteva surprize. Firește că nu le dezvăluim deocamdată.

Marian Truță: Ineditul situației, spre exemplu. Și faptul că o asemenea întreprindere este, dacă nu unică în literatura de gen din România, măcar exotică. Am vrut, printre altele, să demonstrăm că se poate inventa un roman polițist după toate regulile indiferent de perioada istorică. Și pentru că amândoi doream de ceva vreme să abordăm și acest gen.

Cum a decurs procesul de documentare despre acele vremuri?

Dănuț Ungureanu: A fost, cum spuneam mai devreme, o adevărată plăcere, dar și o muncă destul de dificilă, având în vedere că a trebuit să parcurgem o cantitate impresionantă de informații, din care să extragem ceea ce era semnificativ, ceea ce ne folosea nouă din punct de vedere literar. Și să nu ne îndepărtăm flagrant de adevărul istoric, dar să ne permitem mici improvizații acolo unde era posibil. Am verificat totul de-a dreptul jurnalistic, din măcar două surse distincte. Dar… unde-s doi, puterea crește.

Marian Truță: Chiar dacă n-a fost un proces tocmai ușor, documentarea ne-a ținut cumva cu sufletul la gură și ne-a oferit satisfacții aproape la fel de mari ca scrisul propriu zis. Am recurs, cum lesne se poate bănui, la o unealtă foarte puternică: Internetul. Dar și sumedenie de cărți sau filme, chiar și hărți. Am plecat de la ideea că va trebui să știm în detalii cât mai fine cum trăiau romanii atunci, cum își decorau casele, cum se îmbrăcau, ce mâncau și așa mai departe. Am căutat astfel să avem în față o imagine cât mai exactă a vieții de zi cu zi a cetățenilor imperiului pentru a reuși să creăm o panoramă verosimilă a acelor vremuri. Spuneam de cărți, acestea au fost în principal de două feluri: lucrările unor istorici ca Mommsen și Gibbon pentru cadrele largi ale epocii sau Philip Matyszak pentru detaliile cotidiene. N-au lipsit nici ficțiunile, firește și mă refer în special la Eu, Claudius a lui Robert Graves. Iar dintre filme ar merita amintit serialul Rome. Ar trebui precizat că documentarea nu s-a limitat doar la perioada Flavilor ci a trebuit să ne apucăm zdravăn de istoria Romei în ansamblul ei pentru a înțelege cât mai bine cum funcționa lumea aceea. Oricum, una peste alta a fost o călătorie palpitantă în trecut.

Ce ați aflat inedit despre Roma acelor vremuri, în timpul documentării pentru carte?

Dănuț Ungureanu: Nu eram, nici Marian, nici eu, chiar total neștiutori în legătură cu istoria, dar ne-am  bucurat să aprofundăm o perioadă specifică și să-i descoperim bogăția detaliilor pitorești ale vieții sociale, mentalități, obiceiuri, curiozități chiar. În ce mă privește, am fost plăcut surprins, de fapt, să-mi confirm că oamenii acelui timp nu se deosebeau esențial de cei ai zilelor noastre. Ne semănau foarte mult, ba chiar aș putea zice că ar fi avut câte ceva să ne învețe.

Marian Truță: Un lucru care poate părea surprinzător: romanii erau foarte asemănători cu noi, cei de azi. Aveau aceleași metehne și apucături, erau și atunci oameni meschini, dar și oameni cu noblețe, aveau naivi, înțelepți, șarlatani și oameni onești. Imaginea pe care o avem azi despre Roma antică a fost, din păcate, mult pervertită de ficțiuni fără un fundament serios. Romanii nu aveau mașini, electricitate, tablete sau mai știu eu ce alte minunății tehnologice, dar în rest erau la fel ca noi. Erau viteji și harnici, unii erau lași sau puturoși. Țineau cumva la cutumele religioase, dar erau și pragmatici în relația cu divinitățile. Pe scurt, un popor de ingineri încăpățânați și disciplinați. Dacă am lua un om al zilelor noastre și l-am lăsa de capul său prin Roma antică și presupunând că s-ar descurca în latină, s-ar adapta rapid la realitățile de atunci și ar putea face chiar o carieră. Ar putea ajunge chiar și împărat, cred.

Cum ați simțit Roma acelor vremuri și cum ați descris, în roman această imagine?

Dănuț Ungureanu: Ne referim, desigur la lumea, la viața socială a Cetății acelor vremuri. Am simțit-o foarte reală, foarte aproape de noi, foarte vie și foarte caldă, în ciuda veacurilor care ne despart. Odată ce am construit un cadru, un schelet solid și am început să-i dăm consistență, acțiune, detalii, replici, personalitate și personaje, a fost ca și cum ne-am fi mișcat, ca și cum am fi trăit noi înșine în hotarele acestei lumi. Din această cauză, multe au venit de la sine.

Marian Truță: Și caldă și umană, chiar dacă pe alocuri brutală. Nimic nou sub soare. Cât privește cum am descris această imagine, cred că asta se va vedea cel mai bine în paginile cărții.

Ați scris romanul împreună și nu sunteți la prima colaborare…cum a decurs lucrul în doi pentru seria Gladius?

Dănuț Ungureanu: Ca de obicei, aș spune. Am colaborat foarte bine de la primul roman pe care l-am publicat împreună, „Vegetal”, în 2014. Scriem cu plăcere, cred eu, fiindcă avem stiluri asemănătoare, deși distincte. Ne completăm, ne cunoaștem foarte bine. De fapt, ne știm de vreo patruzeci de ani. Oho!

Le-am recomandat unor tineri autori să nu scrie în tandem de la începutul activității lor, fiindcă produsul va fi unul mai degrabă nivelat, decât augmentat, îmbogățit. Marian și cu mine am început asta târziu, când deja aveam voci distincte și asta cred că ne-a folosit mult.

Marian Truță: Maniera clasică, adică separat. Spun asta pentru că unii s-ar putea gândi că ne întâlneam undeva și scriam împreună. Am încercat asta și ne-am dat seama că e contraproductiv pentru că am ajuns în situația lui Jerry Seinfield și George Costanza atunci când se străduiau să scrie scenariul la episodul pilot din Seinfeld. Rezultatul a fost nul. În schimb, până să ne apucăm propriu zis de scris am avut o serie de întâlniri în care am definitivat un sinopsis amănunțit precum și majoritatea detaliilor.

Marian Truță, spuneai că scopul primordial al artei este de a transmite emoții…ce emoții vrei să transmită cititorului cele două volume ale seriei Gladius?

Marian Truță: Pe toate, dacă nu e cu supărare. Și cred c-am reușit cumva să inducem o mulțime de emoții în paginile cărții. Și din cele pozitive, și din cele, să le zicem, mai puțin pozitive.

Dănuț Ungureanu, ești scriitor, jurnalist, scenarist, dramaturg și trainer pentru creative writing. Care este cel mai important sfat pe care l-ai da unui scriitor aspirant?

Dănuț Ungureanu: Sfaturi pot da multe, că nu mă doare gura, cum se zice. Dar, ca avertisment, trebuie să știe fiecare că nu există o conduită general valabilă pentru scriitori, ci scriitori individuali. „Autor de unul singur”, cum mi-am intitulat un volum de nonficțiune. Deci, mai degrabă împărtășesc niște pățanii de-ale mele, cu speranța că ele vor folosi și altcuiva. Unui autor la început de drum i-aș sugera să nu încerce să pară ceea ce nu este, să fie sincer, să scrie despre ce știe mai bine și să se îndrăgostească de textele proprii, dedicându-li-se pentru a le face mai bune.

Să ne așteptăm și la un al treilea volum al seriei Gladius?

Dănuț Ungureanu: Cu siguranță. Am adunat deja câteva idei foarte interesante și am început să simțim furnicături în vârfurile degetelor. În pragul iernii, vom începe să ne întâlnim pentru a discuta relaxat despre direcția generală a celui de-al treilea volum „Gladius”, despre personaje și altele. Nu mă omor după proverbe de genul „gospodarul își face iarna car…”, dar întotdeauna am fost terorizat de trecerea timpului și ar fi bine ca în primăvară să turăm motoarele la maximum.

Marian Truță: Cam așa ar fi normal. Mai ales că avem deja ideea și cadrul general. Firește, cum spuneam mai înainte, ar treilea roman va fi situat în perioada împăratului Domițian, ultimul din dinastia Flavilor. Dar asta nu înseamnă că n-ar putea urma și un al patrulea roman din seria Gladius. Deocamdată avem să-l scriem pe al treilea. Și dacă tot am pomenit că avem deja ideea și cadrul general, aș îndrăzni „să dau din casă” și să spun că acest al treilea roman va fi abordat într-o manieră inedită și va fi diferit de ceea ce s-ar putea aștepta cititorii.

Scrisorile schimbate între Gladius și preceptorul său, care și-a pus amprenta asupra vieții și educației sale, sunt un adevărat deliciu. Ați avut/aveți un astfel de personaj, un mentor în viața dvs.? În ce fel v-a influențat?

Dănuț Ungureanu: Fiecare dintre noi a întâlnit în viață un asemenea personaj, chiar dacă nu întotdeauna a stat să analizeze detaliat în ce fel i-a influențat acesta viața, evoluția. În ce mă privește, am avut oameni speciali care mi-au trasat căile spre scris, spre un stil propriu. Le datorez enorm și poate că într-o bună zi le voi dedica una din scrierile mele. Însă, deocamdată, nu simt că ar fi cazul să-mi încep memoriile.

Marian Truță: Nu există un asemenea personaj în viața mea, dar ar putea fi o însumare a mai multor personaje reale care, în decursul timpului, și-au lăsat amprenta asupra mea.

Se discută foarte des în România despre faptul că la noi nu se citește. Ce ați spune unui tânăr pentru a-l convinge să își formeze acest obicei? De ce să citim?

Dănuț Ungureanu: Să citim pentru a ne îmbogăți sufletește, emoțional, cultural. Să citim pentru a face parte dintr-o elită, aceea a cititorilor. Putem împărtăși cu ei nenumărate impresii, emoții, momente memorabile din cărți memorabile. Putem să ne contrazicem cu ceilalți, descoperind și alte puncte de vedere. Să citim, poate sună banal, pentru a cunoaște alte lumi, alte universuri la care nu avem acces altfel. Și apoi, cel puțin la fel de important, mai e vorba și despre relaxare, despre rezistența la stres, despre mulțumirea unei pasiuni intime și deloc banale.

Marian Truță: Ca să trăim mai mult și mai bogat, aș zice. O carte citită este aproape cât o altă viață trăită, asta înseamnă să trăim mai mult. Cât privește bogăția, să ne gândim la toate situațiile și emoțiile pe care le descoperim într-o carte.

Cărți sau autori pe care i-ați citi și reciti la infinit și de ce.

Dănuț Ungureanu: Clasicii, firește, fie dânșii români, ori străini, fiindcă mi-au oferit cele mai frumoase momente ale copilăriei și tinereții. Și mi-e limpede că de la ei am întotdeauna ceva de învățat, ori de câte ori mă întorc.

Marian Truță: Ernesto Sabato precum și majoritatea scriitorilor sud-americani. Pentru că literatura lor este dureros de vie. Dar asta nu înseamnă că doar pe aceștia i-aș reciti ad infinitum. Mi-e teamă însă că lista ar fi prea lungă ca să-i enumăr pe toți.

Primul volum al seriei Gladius, Crimă la Colosseum, ne introduce în lumea personajului principal, un fost soldat în Roma primului veac după Hristos. Pe neașteptate, războinicul de odinioară, silit să-și accepte ratarea ca slujbaș al cohortei urbane, e prins în păienjenișul intrigilor ce amenință Imperiul. Un roman captivant, al misterelor și surprizelor.

Dănuț Ungureanu este scriitor, jurnalist, scenarist, dramaturg, trainer pentru creative writing. S-a remarcat încă de la începuturile carierei sale prin talentul cu care a abordat o paletă impresionantă de genuri, publicând zeci de povestiri incluse și în reviste sau almanahuri și mai multe romane, mare parte din ele premiate. Cărțile lui sunt urbane și umane, iar volumele de proză scurtă merg de la umor la fantastic, sau mystery & thriller. E prezent cu texte în mai bine de douăzeci de antologii sau volume colective. Portofoliul său cuprinde, totodată, numeroase scenarii de televiziune, radio și film, ori texte dramaturgice.

Marian Truță s-a născut în 1960 la București. Este prozator, având ca gen preferat fantasticul. Crede cu tărie că scopul primordial al artei este de a transmite emoții, lucru pe care îl caută mereu în textele sale. A publicat în decursul timpului o serie de volume de proză scurtă, două romane sub nume propriu și alte două romane în colaborare cu Dănuț Ungureanu. A mai publicat proze scurte sau articole în numeroase reviste, iar unele dintre textele sale au fost distinse cu premii naționale la diferite evenimente. În prezent este unul dintre coordonatorii revistei online UtopIQa, revistă dedicată explorării fantasticului. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News