Nea Ioan, Omul Străzii, a petrecut mult timp la renumita închisoare Aiud, acolo unde își petreceau timpul printre cei mai periculoși infractori din România comunistă. Ce peripeții a avut acesta printre gratii.
Nea Ioan a cunoscut la Aiud un prizonier care era condamnal la muncă silnică pe viață, acest lucru însemnând, practic, 33 de ani de închisoare.
Cu toate acestea, după 33 de ani - sentință începută din timpul regalității, prizonierul în cauză s-ar fi sinucis din câte transmite Nea Ioan, totul din cauza neadaptării la societatea civilă. Spre surprinderea multora, el explică și fenomenul psihologic din spatele acestei situații.
„La Aiud, era un tip care fusese condamnat la muncă silnică pe viață. Pe vremea aceea, MSV-ul era de fapt 33 de ani, deci nu era pe viață la propriu. A executat 33 de ani și l-au eliberat. Mi-au zis și milițienii: „Dacă știam că îl eliberează pe ăsta, îi făceam ceva să-l omorâm,” pentru că comisese niște fapte foarte urâte. Avea mandat de pe vremea regalității. Și am zis: „Taci din gură, că va muri.” „Când să moară?” „Va muri, nu se va integra social. După 33 de ani de detenție nu se mai obișnuiește.” După câteva luni de zile, milițienii au venit și mi-au spus: „De unde ai știut?” „Nu am știut, am bănuit. E simplu, e psihologie. Te-ai robotizat.”
Toți psihologii și sociologii spun că dacă faci mai mult de 5 ani același lucru, te robotizezi, îți intră în automatism. Ai același colectiv de muncă, nici nu mai trebuie să comunici, că știi ce vrea să zică. Pe de altă parte, dacă din 5 în 5 ani schimbi partenerii de serviciu, anturajul și tot așa, nu te mai automatizezi. Așa evoluezi”, spune Nea Ioan, în podcastul Realități cu Niculescu.
Pe lângă cei 5 ani de vioară, Nea Ioan știa să și dezbată. El povestește cum ducea „lupte” crunte în cuvinte cu predicatorii diverselor religii, însă unul avea să îl uimească la un moment dat.
„Să spun ceva. Încă din clasa a 8-a mă luau colegi de-ai mei, care erau pocăiți, să mă duc să-i fac varză pe predicatorii lor. Atât de bine știam Biblia. Și predicatorii mai fac afirmații care nu sunt la locul lor.
Eu, dacă omul nu a greșit, nu pot să mă iau de el. Nu pot să mă iau de el pur și simplu. Am avut o situație ieșită din comun când m-au dus în Brașov, la o biserică a penticostalilor, unde și Jimmy Carter, președintele Americii, donase zeci de mii de dolari pentru construcție.
Predicatorul de acolo mi-a vorbit atât de frumos, atât de reverențios și, în final, m-a și invitat la o prelegere despre Beethoven. M-a nimerit, că am făcut și 5 ani de vioară. Nu am putut să-l minimalizez și nici să mă răzbun pe el, pentru că omul a fost impecabil”, încheie Nea Ioan.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil