Loredana Groza dezvăluie motivul pentru care a îngenuncheat în fața lui Horia Moculescu la Festival Mamaia: „A fost un moment magic, de transfer instantaneu într-o altă dimensiune”

Loredana Groza și Horia Moculescu au cântat împreună pe scena Festivalului Mamaia din acest an. Un moment plin de emoție, care s-a terminat cu un gest extrem de emoționant al divei, care a îngenuncheat și i-a sărutat picioarele marelui artist. 

„M-a surprins total. Îți dai seama că nu orchestram eu așa ceva… Nici nu am vrut să fie atât de senzuală apariția ei. Nu am vorbit nimic cu ea. Am repetat o dată la mine acasă, a stat la 2 metri de mine, lângă pian. Asta a fost repetiția momentului. Ca să înceapă să vină prin spate, m-am și speriat. M-a luat, m-a mângâiat așa și la sfârșit a căzut la picioarele mele. Am ridicat-o cu forța', a spus Horia Moculescu în emisiunea lui Cristi Brancu, de la Prima TV.

Loredana Groza, primele declarații despre gestul său

Vedeta spune că acesta a fost modul prin care ea a vrut să-și arate aprecierea li respectul față de Horia Moculescu. 

„Într-adevăr, am trăit o emoţie extraordinară la revenirea pe scena festivalului care m-a propulsat în muzica românească. Aveam doar 16 ani atunci când am câştigat marele premiu, trofeul la secţiunea Interpretare, cu două cântece în primă audiţie: Marius Ţeicu / Eugen Rotaru – „Mă întreb ce să fac şi Dan Beizadea / Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu – „Despre dragoste.

În această vară, am fost invitată să cânt la Mamaia şi în recital, dar şi alături de orchestra condusă de dirijorul Daniel Jinga, cele două cântece cu care am câştigat la Mamaia două trofee, unul la Interpretare, la 16 ani, şi unul după Revoluţie, în 1993, cu „Ce va fi cu iubirea mea, compus tot de Marius Ţeicu, pe versurile lui Eugen Rotaru. După ce am cântat alături de orchestră, am susţinut şi recitalul meu tot în seara de gală, unde am avut deosebita onoare şi bucurie de a cânta, pentru prima dată live pe o scenă, alături de Horia Moculescu. Viaţa făcuse cumva să nu am ocazia de a cânta cu Horia. Şi uite că s-a întâmplat acum. Cum se spune… niciodată nu e prea târziu.

Experienţa a fost mai mult decât copleşitoare pentru mine, încă din momentul în care Horia a acceptat invitaţia de a cânta împreună şi mi-a propus cântecul, culmea, nu unul scris de el, ci unul pe care el l-a lansat în anii 60 (o piesă care împlineşte chiar 60 de ani de la lansare), compus de Vasile Veselovski, pe versurile lui Mihai Maximilian – „Şi dacă. Ştiam piesa, însă n-o cântasem niciodată.

Dupa ce Horia mi-a propus cântecul, am plecat la un drum lung, până în India, iar el m-a liniştit, spunându-mi: „Ai timp să îl înveţi, să îl înţelegi, în timpul escalei de la Doha. (râde) Am început să mă pregătesc pentru acel moment şi din punct de vedere emoţional, pentru că de fiecare dată când îl cântam îmi dădeau lacrimile… Mi-am zis că trebuie să lucrez la asta, nu trebuie să plâng, trebuie să cânt cu Horia, nu să plâng lângă Horia. (zâmbește)

În seara spectacolului, când Horia a intrat pe scenă, la pian, alături de mine, am pregătit momentul cântând înainte „Zăpada palmei tale, un cântec al imensului compozitor Adrian Enescu, de pe primul meu album, „Bună seara, iubite!.

În clipa în care pianul a început să prindă viaţă sub degetele lui Horia, iar vocea lui să se propage în atmosferă, a fost un moment magic, de transfer instantaneu într-o altă dimensiune. La final, am căzut în genunchi la picioarele lui. Pur şi simplu aşa am simţit. În faţa unui guru al muzicii trebuie doar să îngenunchezi, nimic altceva. Mi s-a părut oricum prea puţin gestul meu. Dar a fost felul meu de a îmi arăta recunoștința, admirația și respectul pe care le am faţă de acest titan al muzicii româneşti!”, a declarat Loredana Groza pentru Viva. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News