„Lucia di Lammermoor” în regia lui Andrei Șerban - Chicago, Paris, București 12 și 13 ianuarie 2022

„Lucia poate să provoace pasiune, revoltă, tristeţe, bucurie, furie, dar în acelaşi timp am vrut să evoc senzaţia că idealul, nu e pentru viitor, ci pentru acum, ca să simţim în teatru ce înseamnă să fii sută la sută uman”, afirma Andrei Şerban despre premiera bucureșteană cu „Lucia di Lammermoor” de Gaetano Donizetti. 

După succesul pe care l-au înregistrat cele două montări memorabile la Opera din Chicago și la Opéra Bastille din Paris, Andrei Șerban a revenit la lucrarea compusă de Gaetano Donizetti la Opera Națională București. După o absență de patru ani din repertoriu, la cererea publicului, spectacolul semnat de Andrei Șerban iese din nou la rampă, pregătit de reprezentații în regim sold out așa cum s-au desfășurat de-a lungul timpului.   

Reprezentațiile spectacolului – eveniment sunt programate pe 12 și 13 ianuarie 2022, începând cu ora 18:30, orchestra, corul și ansamblul de balet ale Operei Naționale București evoluând sub bagheta dirijorului Iurie Florea. Decorul este semnat de Octavian Neculai și costumele de Lia Manțoc. Spectatorii sunt invitați să se bucure de o distribuție de excepție: Lucia Ashton: Veronica Anuşca / Cristina Maria Oltean; Lord Enrico Ashton: Adrian Mărcan / Alexandru Constantin; Sir Edgardo di Ravenswood:  Florin Guzgă – invitat / Liviu Indricău; Lord Arturo Bucklaw: Andrei Lazăr; Raimondo Bidebent: Leonard Bernad / Dan Popescu; Alisa: Sorana Negrea / Florena Radu – invitată; Normanno: Valentin Racoveanu. 

„Lucia di Lammermoor” de Donizetti este o capodoperă a romantismului italian, una dintre cele mai mari creații ale belcanto-ului. 

Bazată pe romanul lui Walter Scott, „Bride of Lammermoor”, opera lui Donizetti redă povestea de dragoste tulburătoare a Luciei. Când cortina se ridică, descoperim o sală de antrenament, unde soldaţii fac exerciţii, pregătindu-se de luptă. Două tabere sunt în conflict. Enrico află că sora lui, Lucia, e îndrăgostită de Edgardo, duşmanul de moarte al familiei sale. Situaţia politică şi economică este de mare criză, trupele au nevoie de bani şi, pentru a-i obţine, Enrico vede o singură soluţie: căsătoria Luciei cu magnatul Arturo. 

Aşteptând întâlnirea secretă cu Edgardo, Lucia îi povesteşte un vis rău-prevestitor Alisei, însoţitoarea ei, dar respinge premoniţia, convinsă că dragostea va triumfa. Îndrăgostiţii se logodesc într-o ceremonie improvizată, înainte ca Edgardo să plece în misiune, rămânând ferm în decizia de a continua acțiunea de răzbunare împotriva familiei. 

Fără nicio veste de la iubitul ei, scrisorile lui fiind interceptate, Lucia e convinsă că a fost părăsită. Ca o păpuşă manipulată, Lucia e forţată să se supună voinţei fratelui ei. Nunta are loc, dar în clipa în care Enrico îi forţează semnătura pe contractul de căsătorie, în prezenţa preotului Raimondo şi a corului reunit în alai de sărbătoare, apare, ca din senin, Edgardo. O acuză pe Lucia de trădare, o umileşte şi rupe logodna, blestemând-o. Petrecerile din noaptea nunţii sunt în toi, în timp ce Lucia se vede nu doar abandonată de cel pe care îl iubeşte, dar tratată ca un simplu obiect pentru interese egoiste, politice şi militare. Disperată şi vulnerabilă, ea nu are alt mijloc de a se apăra decât crima. Raimondo opreşte veselia nopţii şi anunţă că Lucia şi-a ucis soţul.

Odată eliberată de orice presiuni, Lucia cântă una dintre cele mai sensibile şi lungi arii din istoria operei, cea a „nebuniei”. În ultima scenă, Edgardo revine furios şi îndurerat, crezând în mod fals că Lucia petrece în braţele soţului noaptea nunţii. Clopotul de moarte răsună. Raimondo îl anunţă că Lucia e de acum în cer. Aflând adevărul, Edgardo se omoară convins că acolo o va reîntâlni pe aleasa inimii sale.

Reprezentant de seamă al belcanto-ului, Gaetano Donizetti a fost un copil prodigios, la vârsta de doar 9 ani ajungând să beneficieze de o bursă la prestigioasa Școală Lezioni Caritatevoli din Bergamo, iar mai târziu, pentru că lucrările sale deveniseră atât de cunoscute publicului, a fost scutit de serviciul militar pentru a se dedica muzicii și a avut o activitate prolifică: 75 de opere și 19 simfonii, printre altele, dar cu o viață tumultuoasă, sfîrșită tragic. Poate acesta este și motivul pentru care intensitatea aproape inumană a emoțiilor și extremele trăirilor personajelor poartă cu ele ecoul unei vieți zbuciumate. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News