Maia Morgenstern își amintește cu umor de perioada copilăriei, când răcea și era nevoită să stea în casă și să ia tot felul de doctorii preparate de mama ei.
„Urmau amigdalitele de sezon. Una, două, trei.
Febră mare și dureri. Mă dureau toate: mă durea în gât. Mă dureau mâinile și picioarele. Mă durea limba și capul. Mi-era frig, frig, frig. Mă strângeam sub plapuma grea și dârdâiam acolo. Clănțăneam cu mâinile încleștate, strânse între genunchi, cu spatele încovoiat, fruntea lipită de genunchi, până trecea cumva valul ăsta înghețat. Aveam frisoane.
Îmi dădeau ceai fierbinte și compot. Nu prea puteam să înghit nimic; nimic n-avea gust și mă durea și pielea de pe mine.
Și supă de pui îmi dădeau. Mama zicea că supa de pui e cel mai bun medicament, la orice. Dacă te doare burta - supă de pui. Dacă te doare gâtul - supă de pui. Dacă ți-e frig - supă de pui. Dacă... supă de pui. Dar sa fie fierbinte. Mie nu-mi plăcea, că n-aveam gust: nu simțeam nimica, nimicutza.
Numai că mi-era jale că nu puteam să ies din casă. Până nu scădea febra sub 36.5 trei zile la rând, nu mergeam nicăieri: nici la școală, nici la patinoar. Și erau cu toții acolo, toți colegii...
În fine. Citeam eu cât citeam; nu prea mult, că mă dureau și ochii din cap. Și urechile.
Cam două săptămâni ținea toată povestea.
În cursul dimineții, era mai bine. Febra scădea și mă cam plictiseam. Stăteam la bloc și aveam geamuri duble, cum se făceau pe vremea aia. Tâmplărie de lemn. Era frig și la ferestre se făceau flori de gheață. Uneori, când era Mama plecată la serviciu, deschideam primul rând de geamuri și mă jucam de-a prințesa zăpezii: suflam ușurel peste florile de gheață din ferești și le priveam cum se topesc, cum dispar și se cristalizează la loc. Dar altfel.
Dar mă prindeau, că n-aveam voie: vrei sa răcești mai rău? Vrei să crească febra mai tare? Mama punea "pernuțe" între ferești: niște suluri lungi, umplute cu lână, cusute special. Să nu tragă de la geam.
Singura distracție ce-mi rămânea era să descifrez motivele de pe covor.
Mereu descopeream altele. Erau diferite, altele la lumina zilei, altele pe seară, în amurg. Și cu totul altele la lumina becului... ”, a scris actrița pe contul său de Facebook.
Câțiva internăuți s-au grăbit să o întrebe dacă nu cumva este bolnavă, de este nostalgică la acele vreme. În plus, actrița a ilustrat amintirea din copilărie cu o poză din prezent a covorului pe care îl are în casă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil