Makaveli, despre durerea pierderii mamei adoptive și amintirile șterse: „Tata nu a mai putut trăi fără ea”

„Știi care este cel mai urât sentiment? Să nu îți mai aduci aminte pe cineva, asta este cel mai urât. Au trecut 27 de ani de atunci (de când a murit, n. red.). Era mereu în bucătărie, gătea”, a spus Virgil Alexandru Zidaru, cunoscut ca Makaveli, în cadrul emisiunii Un podcast mișto by Bursucu'.

Makaveli a vorbit cu emoție despre mama sa, Marinela, și despre amintirile tot mai încețoșate cu aceasta.

„Am amintiri cu mama mea, dar nu mai sunt așa clare. Eram mic, aveam 12 ani și ceva. Mama Marinela era mai dură decât tata Relu, mă bătea de mai multe ori. Tata mă bătea o dată și bine. Îmi era mai frică de mama decât de tata, pentru că atunci când el mă bătea, mama îl bătea pe el”.

Makaveli a povestit despre relația profundă dintre părinții săi, o legătură care a început în adolescență și a fost marcată de iubire și sacrificii.

„El nu putea să trăiască fără ea. S-au cunoscut la 14 ani, erau amărâți, își trimiteau scrisori, mama îl aștepta în stația de autobuz. Tata a crescut la casa de copii. Mama lui, când era gravidă, l-a pierdut pe bunicul pe front și n-a mai putut să aibă grijă de el. Mama avea grijă de amândoi, și de mine, și de el”.

Moartea mamei lui Makaveli a lăsat o rană adâncă în familie, afectându-l în mod special pe tatăl său, Relu.

„Tatăl meu a clacat după moartea mamei. Și-a dat demisia de la locul de muncă, bea non-stop, nu-l mai interesa nimic. A iubit-o atât de mult! 30 de ani au fost nedespărțiți. Stătea cu băutura în fața lui, cu poza mamei, și plângea. Nu o zi, ci 8-9 luni încontinuu”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News