Maria Dinulescu: Să pierd timpul jucând un personaj care taie ceapă și se ceartă cu soțul? It's ok, am o viață de trăit, nu-mi permit

Într-un dialog sincer și deschis avut cu Ionuț Vulpescu la emisiunea Avangarda, actrița Maria Dinulescu a discutat despre provocările și alegerile din cariera sa. Ea a subliniat că nu ar accepta roluri care nu-i aduc satisfacție sau care nu-i reflectă evoluția personală și profesională.

Actrița a discutat despre lipsa de diversitate în rolurile oferite femeilor din industria cinematografică românească, menționând că intervalul de vârstă 30-45 de ani este adesea neglijat. Aceasta a atras atenția asupra stereotipurilor perpetuate prin astfel de roluri și a explicat de ce alege să nu participe la producții care nu-i oferă provocări artistice reale.

Vă prezentăm dialogul avut de Maria Dinulescu și Ionuț Vulpescu la Avangarda:

Timpul care nu i s-a dat Mariei Dinulescu: „Să pierd timpul jucând un personaj care taie ceapă și se ceartă cu soțul? It's ok, am o viață de trăit, nu-mi permit.”

I.V.: Peregrinările astea, drumurile... 

M.D.: În 10 ani și îmbătrânești, în România cu cât te maturizezi, e un... între 30 și 45 să zic, nu prea ai ce roluri să joci, sau cel puțin perioada în care eu încercam să joc. Ori arăți ca o femeie consumată, terminată și așa mai departe ca să poți să joci un personaj, ori ești o tânără îndrăgostită XYZ și desigur că nu mi-aș dori să... să pierd timpul jucând un personaj care taie ceapă și se ceartă cu soțul. It's ok, am o viață de trăit, nu-mi permit. 

I.V.: O bucătărie așa mobilată, minimalistă. 

M.D.: Da, da, da.

Echilibrul de sine, în versiunea Mariei Dinulescu: „Să nu începi să devii o persoană care judecă prea mult exteriorul tău sau pe tine însăți.”

I.V.: La Los Angeles era mai puternic mirajul Hollywood-ului sau era și o încercare de cunoaștere de sine a ta, pe care probabil că ai făcut-o și în alte locuri. E o vorba lui Claudio Magris, a călători e metafora vieții. Eu cred că dincolo de a căuta agenții și așa mai departe, cred că drumurile astea spun ceva și despre tine. Faptul că n-ai stat într-un singur loc foarte mult timp e și o încercare de a fi în echilibru cu tine, de a-ți găsi un drum corect, unde să fii confortabil tot timpul cu tine. 

M.D.: Tu știi foarte bine că nimeni nu poate să îți ofere răspunsuri la toate întrebările și bănuiesc că din exterior se poate înțelege mai mult decât ceea ce văd eu. Eu pot să le, cum se numește, să le explic din anumite puncte de vedere. Tu poți să vezi diferit. Pentru mine nu a fost o căutare a mea. Ar fi extraordinar să știu cine sunt sau să mă pot descoperi. Însă, noi ca oameni suntem excepționali, niște creaturi fantastice, foarte nuanțate cu potențial incredibil. Avem multe modalități de comunicare. Folosim două, trei, maxim. Facem atât de puțin din cât de mult suntem și atunci mi se pare mai profitabil să nu știi atât de mult, să nu știi de la A la Z. Să pornești și să fii deschis către infinit. Mi se pare mult mai valoros. Ce e foarte important este felul în care receptezi ceea ce ți se întâmplă. Să nu începi să devii o persoană care judecă prea mult exteriorul tău sau pe tine însăți. Și pur și simplu să te las să experimentezi. Având responsabilitatea oamenilor din jurul tău sau naturii din jurul tău sau animalelor din jurul tău. Dar să fii un receptor fantastic. Cred că asta e extrem de important. 

I.V.: Unde te-ai simțit cel mai bine?

M.D.: La Cheia, între munți. Acolo mă simt cel mai bine. 

I.V.: Deci tot în Prahova. 

M.D.: Cheia pentru mine este locul cel mai frumos de pe pământ, munți în general. 

I.V.: Cheia echilibrului, cheia regăsirii tale. 

M.D.: Da, da. Însă mă simt bine oriunde m-aș afla pentru că am această disponibilitate de a găsi totul ce e mai pozitiv în orice situație. Dar cred că mă simt foarte fericită atunci când dansez, când ascult muzică, când, vorbeam puțin mai devreme că a murit domnul Ioan S. Pop, când întâlnești oameni pe care nu faci decât să te fi înconjurat de ei, să te duci în jurul lor și să exiști în jurul lor. Acestea sunt momente în care mă simt foarte, foarte bine și împlinită, cum era și doamna Sanda Manu sau domnul Ion Cojar, sau vorbeam de domnul Rebengiuc. Nu știu, persoanele, anumite persoane sunt foarte frumoase și acolo te simți foarte bine alături de aceste persoane. Momente din viață, muzica întotdeauna este poate tipul de experiență cel mai profund și sensibil și valoros în viață, cred eu.

I.V.: Dintre actorii noștri, că ai vorbit de multe ori despre actorii români, ai spus că preferi să vorbești despre actorii noștri decât despre actorii din alte țări, pe care îi vedem la televizor.

M.D.: Desigur, da...

Vedeți mai multe aici: 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News