Marius Manole, atac dur la adresa primarului Nicușor Dan, după conflictul cu Teatrului Metropolis: „Nu ți-e rușine?”

Marius Manole este unul dintre cei mai apreciați actori din România. Pe lângă numeroasele roluri pe care le-a interpretat de-a lungul timpului, actorul este cunoscut și pentru sinceritatea de care a dat dovadă și pentru faptul că spune lucrurilor pe nume. Recent, Primăria Capitalei a anunțat că tăiat finanțarea Teatrului Metropolis, unul dintre teatrele de proiecte, fără echipă de actori angajați.

În acest context, Marius Manole a lansat un atac dur la adresa primarului Nicușor Dan. Actorul critică modul în care primarul conduce Capitala. De asemenea, Marius Manole a recunoscut că regretă faptul că  i-a îndemnat și pe alții să îl voteze pe Nicușor Dan.

Marius Manole, atac DUR la adresa primarului Nicușor Dan

„Să vă fie rușine, Diana Punga, Liliana Maria Toderiuc-Fedorca. E penibil că am ajuns ca două parvenite să controleaze cultura în București. O profesoară de matematică membră PNL, fostă membră ALDE și doamna Punga, fostă șefă de campanie a lui Nicușor Dan, fără niciun fel de expertiză în domeniul culturii. Ăsta e managementul «performant» promis de Nicușor Dan.

Nicușor, mă sunai în ziua votării... erai disperat că Firea era peste tine...  Te-am votat, i-am implorat și pe alții să o facă și acum mi-e rușine. Am greeeeeeeeeșit! Data viitoare să le suni pe doamna Punga și pe doamna Fedorca să te ajute să devii primar. Nu ți-e rușine?", a fost mesajul pe care Marius Manole l-a scris pe pagina personală de Facebook. 

Maria Obretin, reacție în urma conflictului dintre Teatrul Tineretului „Metropolis” și primarul Capitalei

Maria Obretin  se numără printre primii actori care au vorbit despre situația de la Teatrul Metropolis. Actrița a publicat un mesaj pe rețelele de socializare, acolo unde a vorbit despre problemele cu care se confruntă acum Teatrul Metropolis

„Am terminat facultatea de teatru în 2003. Nu mai erau locuri în teatre, doamna Sanda Manu ne-a crescut cu povești despre cum intri într-un teatru, într-o trupa, despre cum crești de la rolurile mici spre cele mari, despre cum înveți de la actorii cu experiență. Părea o lume idilică, fermecătoare. Am terminat. Hăul, nenică, un mare hău. Nu se făceau angajări în teatre, erau locurile blocate de mulți ani și așa aveau să rămână multă vreme. Am rezistat cum am putut, unii dintre noi. Alții s-au lăsat. Pur și simplu era greu spre imposibil să răzbești, să reziști. Am făcut ani de zile carieră în petreceri pentru copii, zâne și Albe că Zăpadă. Asta e, rezist, mi-am zis. Mai prindeam din când în când scenă. Rar. Cam ce soluții aveam? Green Hours pe vremea aceea, doar el era, un spațiu deschis tinerilor. Voicu era un fel de înger păzitor. Și, din când în când, câteva concursuri în teatrele de stat pentru vreo colaborare. Ce înseamnă asta? Dacă un regizor care punea într-un teatru nu găsea printre actorii angajați pe cineva potrivit pentru un rol, se dădea concurs, se angajau colaboratori. Va dați seama că eram zeci spre sute pentru un rol.

Citește continuarea AICI

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News