Marius Manole a vorbit, într-un interviu pentru Spectacola, despre lupta cu depresia, despre greutățile din viața de actor și despre cum i-a deschis ochii pandemia. Actorul și-a schimbat complet viața.
Marius Manole face parte din serialul Vlad, sezonul patru. Actorul ne-a dezvaluit cum a traversat perioada pandemiei și la ce încercări i-a fost pus psihicul în această perioadă. Actorul s-a luptat cu depresia.
Spectacola: Cum ți se pare rolul pe care îl ai în serialul Vlad?
Marius Manole: Mi se pare foarte interesant, mai ales că eu nu mă vad în acest rol. Pentru mine un procuror arată ca Adi Nartea, Adrian Aradits. Unde vezi tu unul de 1,60 care face pe procurorul? Dar, am remarcat că forța nu stă în înălțime sau cum arăți, stă înăuntrul omului. Acum m-am îndrăgostit de personaj și este frumos.
Spectacola: Cum ai acceptat provocarea de a juca în serialul Vlad?
Marius Manole: Eu nu fac film, nu făceam film, practic nici nu aveam ce căuta aici. Îi știu destul de bine pe Anghel și pe Lia care scriu scenariul și cred că ei m-au împins acolo în distribuție. Am dat casting, am fost cu un actor foarte bun pe casting, care mie îmi place foarte mult, dar am luat eu. Mă bucur foarte tare că am foarte mulți colegi: Letiția Vlădescu, cu care am jucat și în teatru, Emilian Oprea mi-a fost coleg de facultate și suntem prieteni de la 17, 18 ani, cu Adrian Aradits am jucat în teatru. Sunt actori foarte buni și mă bucur că într-un serial românesc sunt actori buni. Acesta este un mare confort, să nu trebuiască să joci. Nu am nimic împotriva modelelor, dar e frumos să joci cu actori care au școală și care știu ce scot pe gură și mai și gândesc. Suntem ca o familie. Este foarte frumos la filmări.
Pandemia l-a făcut să își înfrunte proprii demoni
„Eu nu sunt cel mai mare fan al meu și a trebuit să stau cu mine mult”
Spectacola: Cum te-a afectat pe tine pandemia?
Marius Manole: Într-un mod ciudat. Eu am crezut că nu mă afectează pentru că îmi doream o pauză, deoarece lucram foarte mult și alergam de colo în colo. Mă lăudam la toată lumea că eu sunt bine, nu am nimic, nu m-a afectat deloc și la un moment dat, am intrat în depresie. De prin Februarie, am intrat într-o depresie groaznică de vreo șase luni și acum am ieșit din depresie cu pastile. Nu mi-am dat seama că este atât de rău să nu ai de muncă. De fapt, aveam de muncă, dar este rău când trebuie să stai tu cu tine. Eu nu sunt cel mai mare fan al meu și a trebuit să stau cu mine mult și am descoperit lucruri care nu îmi plac deloc. Am descoperit și singurătatea, am descoperit și faptul că actoria mi-a mâncat o mare parte din viață, am descoperit că viața este mai frumoasă decât teatrul, am descoperit că nu știu să trăiesc și că nu știu decât la teatru să fac acest lucru, am descoperit că am doar două pisici, că am o casă mare și degeaba. Toate astea le-am descoperit pentru că eu nu stăteam acasă. Veneam ca la un hotel. Am descoperit aceste lucruri în pandemie. Este foarte trist să fii într-o casă mare, la o masă și să stai pur și simplu pe un scaun. Nu-ți vine să gătești, nu ai de ce să mânânci, ar trebui să ai o singură farfurie și o singură lingură și o furculiță. Am intrat în depresie și am ieșit din ea cu pastile. Încerc să rezolv lucrurile astea pentru că nu pot să iau toată viața pastile. În perioada asta trebuie să îți rezolvi problemele pe care le ai. Acum caut să mă îndrăgostesc, să învâț să trăiesc, să călătoresc, mai ales că mie îmi place să călătoresc. Dacă îmi vine acum să plec, iau mașina și plec. Înainte îmi făcea bagaje, planuri, puneam la cale. Acum, mi-am dat seama că nu merită. Am 42 de ani, sunt la jumătatea vieții. Nu mai are rost să îmi fac atâtea planuri. Ne-a și demonstrat pandemia asta că toate planurile se pot ruina într-o clipă, deci nu are rost. Este doar de trăit cum îți vine, cum simți, fără să te mai gândești ce o să zică lumea, ce o să zică mama, ce o să zică tata. Sunt prietenii de care trebuie să ai grijă, să te îngrăgostești, deoarece nu este nimic mai important decât iubirea pe această lume. Poți să ai tu mașini, case, meserii, să fii vedeta vedetelor, dacă nu e iubire, nu e nimic. Cred că un copil este cel mai frumos lucru care ți se poate întâmpla în viață.
„Eu am greșit calea, dar nu este niciodată prea târziu să te întorci din drum”
Spectacola: De ce a fost greu până acum să faci toate lucrurile acestea?
Marius Manole: A fost greu pentru că eu am crezut fiind un copil sărac, cumva, dar nu sărac în sensul că nu aveam ce mânca, dar un copil de la Iasi dintr-un apartament la etajul cinci, am crezut că trebuie să lupți ca să ai un statut, să fii un actor bun. Mi-am dorit să fiu un actor bun. Am iubit foarte tare meseria asta și o iubesc în continuare. Am luptat să fiu un actor bun și am crezut că ăsta este secretul, dar nu este acesta secretul. Am greșit. Eu am greșit calea, dar nu este niciodată prea târziu să te întorci din drum și nu este niciodată prea târziu să îți dai seama. Dacă de acum înainte mai am 20 de ani în care să fac asta, o să fiu fericit.
Spectacola: De ce ți-a fost greu să îți faci o relație până acum?
Marius Manole: Eu am stat acasă. Lucram de dimineță, plecam la ora 9 și mă întorceam la ora 1 noaptea, ori plecam în turnee, ori repetam trei spectacole. Sunt zile în care jucam câte cinci spectacole pe zi. Să repeți tot timpul, să joci greu, nu ai starea necesară pentru o relație. Nu zic că nu am încercat, am încercat, dar nu se poate pentru că nimeni nu suportă să fie cu cineva care nu e. Eu aveam capul numai la teatru să văd dacă am emoții. Aveam spectacole grele. În ziua aia nu trebuia să mânânc sau trebuia să mănânc nu știu ce, trebuia să mă odihnesc. A fost complicat rău.
Spectacola: Pandemia te-a ajutat să realizezi acest lucru?
Marius Manole: Da, pandemia m-a ajutat să îmi dau seama că pot să joc o perioadă, după care trebuie să îmi iau o săptâmână în care să plec, să stau, să mă întâlnesc cu prietenii, să trăiesc. Nu se poate să nu trăiești. Și banii dacă sunt puțini, sunt puțini, dar ești fericit. Degeaba stai cu bani în cont și te uiți la ei. Își iei o sticlă de vin, dar unde este bucuria să bei singur într-o casă mare cu bani? Cui îi folosește? Nu mai bine ieși și bei cu prietenii, cu iubiți, cu iubite?
Spectacola: Se anunță valul patru de pandemie. Te-ai gândit că vor reveni stările de depresie dacă se vor băga din nou restricțiile?
Marius Manole: Nu! Îmi iau mașina, mă duc la malul mării, îmi închiriez o cameră și stau frumos acolo liniștit. Nu mai stau acaasă. Mă duc la prieteni la țară sau mă duc la munte sau oriunde altundeva, dar nu acasă. A fost groaznic. Din prima pandemie am învățat, acum nu mai contează.
„Nu aș fi avut curajul să mă opresc singur”
Spectacola: De ce ai avut nevoie de pandemie să îți dai seama de toate aceste lucruri?
Marius Manole: Nu m-ar fi oprit nimic și nimeni. Nu m-aș fi oprit singur. Nu aș fi avut curajul să mă opresc singur. Toată lumea are senzația că în momentul în care refuzi sau te oprești, nu o să te mai cheme nimeni, nu o să te mai ia nimeni, nu o să mai ai roluri, nu o să mai joci, se termină cariera și dacă tot prinzi zici să iei, uitând că nu aia este important. Deci nu m-as fi oprit dacă nu venea pandemia. Pandemia m-a obligat să mă opresc. Cred că a fost cel mai bun lucrur care mi s-a întîmplat în ultimii zece ani.
Spectacola: Ce așteptări ai de la filmul Vlad?
Marius Manole: Nu am mari așteptări. Sper să le placă oamenilor. Îmi doresc foarte mult să vedem seriale românești bune la televizor. Ne dorim să facem lucrurile bine, să arate bine, să fie actori buni și sper ca lumea să înțeleagă lucrurl acesta, că nu ne batem joc și că am făcut lucrurile super profesionist. Îmi doresc ca serialul să placă, să fie urmărit. Îmi doresc și seria a cincea. Cred foarte tare în cuvintele aruncate așa în Univers.
Spectacola: Tu ai câștigat "Uite cine dansează". Cum ai reușit să te împarți între repetițiile de acolo, emisiune și spectacole?
Marius Manole: A fost foarte greu. Mă trezeam la ora șase dimineața, aveam matinal la radio, după care mă duceam la repetițiile pentru "Uite cine dansează" câte patru, cinci ore, după care mă duceam la teatru, jucam și noaptea repetam că aveam o premieră. Terminam programul la ora unu, la ora șase o luam de la capăt. La un moment dat am ajuns la urgență, dar nici atunci nu m-am potolit. Am crezut că un artist trebuie să se sacrifice. "Uite cine dansează" a fost cel mai greu lucru din viața mea. Experiența aceasta nu o să mi-o ia nimeni, niciodată. A fost foarte greu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil