Andreea Nechita este în ultimul an de rezidențiat la Secţia Dermatovenerologie a Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iaşi. A ales să urmeze această cale după ce o afecţiune i-a schimbat viața. Andreea se deplasează într-un scaun rulant și schimbă viețile oamenilor în bine.
Într-un interviu acordat DC Medical, Andreea Nechita doboară barierile prejudecăților și oferă o lecţie de voinţă, determinare şi pozitivism. Pregătiți-vă să o descoperiți pe Andreea!
În România, sunt puține persoane cu dizabilităţi care profesează dintr-un scaun rulant în domeniul medical. Dar să întoarcem clepsidra. Ai fost diagnosticată cu amiotrofie spinală tipul III. În urma unei operaţii de ocluzie intestinală, viața ta a luat o nouă turnură. Privind în urmă, care a fost cel mai important moment care crezi că o definește pe Andreea de azi?
Andreea de astăzi este definită de absolut toate momentele din viața ei, atât cele plăcute, cât și cele mai puțin pozitive. Nu pot cataloga drept „cel mai important” moment. Consider că tot ceea ce se întâmplă în viața unui om, și mai ales în copilăria acestuia, ajută la conturarea și formarea personalității acestuia. Totuși, probabil că un moment decisiv în destinul meu a fost cel în care am luat decizia fermă de a susține admiterea la medicină, imediat după ce am rămas imobilizată în scaunul cu rotile. O astfel de situație care apare la o vârstă fragedă poate să te forțeze către o maturizare mai rapidă și, în mod paradoxal, poate fi una benefică. Toate evenimentele din viața noastră se petrec cu un scop, chiar dacă pe moment tendința noastră este de a judeca, de a ne plânge, ulterior înțelegem că, de fapt, s-a întâmplat pentru binele nostru! Unele lucruri se desfășoară așa cum trebuie, nu cum vrem noi să fie!
Ai parcurs un drum lung. Ești medic rezident la Secţia Dermatovenerologie a Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iaşi. Ne povestești despre o luptă, un eșec și un succes din parcursul tău de până acum?
„Acum sunt în ultimul an de rezidențiat, în anul V. Până acum, nu am avut parte de niciun eșec, în schimb, singura luptă pe care o am uneori (deși e mult spus), este cea în care trebuia să mă justific în fața pacienților că, într-adevăr, fac parte dintr-o echipă medicală. Rareori mi se mai întâmplă acum. Am învățat care trebuie să fie abordarea și atitudinea mea față de ei. Le înțeleg perfect curiozitatea și suprinderea pentru că nu în orice spital vei întâlni un medic în scaun cu rotile”.
Citește continuarea pe DC Medical.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News