„Nu mă pot opri din mâncat”. Gori Grămescu, pericolul înfometării după excesele alimentare: „Să fim serioși, nu tânjește nimeni după broccoli”

„Nu mă pot opri din mâncat”. Gori Grămescu, greșeala majoră pe care o facem, din vinovăție: „Nu ne petrecem timp jelindu-ne după toate deciziile proaste din viața noastră, cum le petrecem după fiecare prăjitură”

„Vorbim despre o relație toxică cu mâncarea atunci când auzim „acel nu pot să mă opresc din mâncat, nu pot să mă mai opresc din mânca dulciuri”. Are asta o legătură emoțională? ”, a întrebat Georgiana Ioniță Toader, gazda emisiunii. 

„Eu personal am teorie vizavi de faptul că ori de câte ori vedem comportamente de genul „nu mă pot opri din mâncat”, determinarea alimentară este foarte puternică și anume: de obicei aceste comportamente apar la femei sau bărbați care funcționează într-o paradigmă binge restrict, se numește the binge restriction, adică mănâncă,  se întâmplă un eveniment declanșator, se întâmplă ceva nasol și te refugiezi în mâncare, că atât știi tu să-ți proceseze emoțiile. Așa știi tu să proceseze emoțiile. 

Nota bene, de exemplu, la mine în familie teoria generală era că dacă o problemă nu poate fi rezolvată cu un castron de cartofi prăjiți cu ouă prăjite și telemea pe deasupra, nu are rezolvare. Deci asta era asta era modalitatea noastră de a de-a face față vieții, în familie. 

Și există acest moment în care ok, mănânci, după care încep anxietățile, aoleu mă îngraș, Aoleu, nu trebuia să mănânc. Și gândim în termen de matematică: am mâncat 7000 de calorii dacă stau nemâncată 3 zile, nu mă îngraș. Ori metabolismul nostru corpul nostru face orice, numai matematică nu. Adică gândirea asta calorie pe calorie, așa, într-un sens abstract nu are o aplicabilitate reală în funcționarea corpului. Corpul uman este eminamente ciclic. 

Corpul femeii este ciclic la pătrat  sau la puterea a 10-a pentru că noi avem tot jocul hormonal care schimbă destul de serios ecuația metabolică. Și atunci, ceea ce se întâmplă este că în momentul în care mănânc, mie îmi crește rezistența la insulină, îmi crește inflamația în corp, că  să fim serioși, nu mănâncă nimeni broccoli cu somon: 

„Doamne, ce mânca un spanac” -  Nu mâncăm alimente sănătoase, mâncăm chestii foarte dense caloric care ne dau un șhot de dopamină peste frunte, așa,  să ne scoată din starea rea în care suntem și suntem pe un vârf de proces inflamator.

După care ne apucă anxietățile și zicem „vai, vai vai, mă îngraș”. Facem deficit caloric sălbatic, creștem cortizolul, ne înfometăm, crește foarte mult senzația de foame. Nu este vorba de nu știu ce dezechilibru metafizic. 

Nu ni se întâmplă neapărat niște lucruri tragice din punct de vedere existențial. Ne e foame. În loc să revenim la bază.  Nu știu de ce ne ancorăm atât de tare în prăjiturile astea, că nu ne petrecem timp jelindu-ne după toate deciziile proaste din viața noastră, cum le petrecem după fiecare prăjitură. Și în loc să revenim la mânca normal. La mâncat proteine, l-a mâncat legume, la a mânca mese consistente care ne țin de foame și ne ajută să digerăm corect, să ne reechilibrăm glicemia, să ne reechilibrăm concentrația de grăsimi de care circulă prin sânge, să folosim proteinele ca să curbăm senzația de foame, noi facem foame până nu mai putem și după aia ne minunăm că ne vine iarăși să mâncăm mult și prost și, evident, prost, că  nu tânjește nimeni după broccoli. Și uite așa ajungem într-un cerc în care, din păcate, lăsând glumele și cioacele la o parte, oamenii și în special femeile care funcționează în cercul acesta, trăiesc un consum de energie fantastic, pentru că au senzația că le scapă propriu corp de sub control, au senzația că nu se pot stăpâni, îți și creează o stare de neputință, pentru că efectiv te simți neputincios în fața acestui cerc vicios din care nu știi cum să ei. 

Și ca o paranteză, eu am făcut un meniu pentru controlul poftei de dulce, exact așa se numește pentru persoanele care exact funcționează în cercul ăsta și care este un meniu cu foarte multe fructe, foarte multe legume, foarte multe cereale, mult mai multe decât am mânca în mod normal. Și aceleași persoane care vin și îmi spun mănânc compulsiv, nu mă pot opri din mâncat 1,5 săptămână mai târziu îmi spun „băi, nu mai am poftă de dulce, dar deloc”. Da, de ce se stabilizează corpul? Ai consum mare de fructe și legume, adică fibre alimentare, carbohidrați cu absorbție lentă. Ai calorii îndestulătoare,  este un calcul metabolic acolo adaptat pentru fiecare persoană în parte. Ai proteine, ai mese la intervale constante, ai apă și mers pe jos, toate ingredientele care te ajută să îți echilibrezi corpul.

Nu este ceva care să nu fie cunoscut, nu este ceva care să nu fie demonstrat științific. Să știe această rețetă nutrițională. Se intuiește și se verifică periodic. Cred că din anii 50, din anii 50 au început să se uite la nutriție din perspectiva asta. Câte fibre, cât de des mâncăm, cum anume adaptăm, cum periodizăm mesele ș.a.m.d. Deci nu este ceva ieșit din comun, dar oamenii tot caută scurtături”, a explicat Cori Grămescu în cadrul emisiunii Pastila de frumusețe, de la Spectacola, DC News și DC Medical. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News