Oana Giurgiu, unul dintre cei mai curajoși producători de film din România, a vorbit, în exclusivitate pentru Spectacola, despre cel mai nou proiect al ei, „Spioni de ocazie”, și despre drumul său de la televiziune la cinematografie.
Oana Giurgiu a absolvit Facultățile de Jurnalism și Drept, a lucrat ca reporter, producător TV și a regizat documentare TV. Apoi a făcut pasul în cinematografie, ca producător.
A urmat un șir lung de proiecte care-i poartă amprenta și continuă să atingă subiecte delicate prin filmele și documentarele ei.
Cel mai nou documentar care îi poartă semnătura, „Spioni de ocazie”, a avut vizionarea anul acesta, la TIFF și Bucharest International Film Festival. Pelicula spune o poveste mai puțin cunoscută, care a avut loc în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Câțiva oameni simpli au fost recrutați de către Serviciul de Informații Britanic și trimiși într-o misiune în Germania și Europa Estică, pentru a găsi rute secrete și mai bune pentru prizonierii de război ai aliaților și pentru a organiza grupări de rezistență. O misiune îndrăzneață și plină de provocări pentru câțiva tineri evrei pentru a se întoarce acasă.
Spectacola: Într-o perioadă în care cinematografia a fost grav afectată de pandemie, reușiți să aduceți un proiect complex, care spune o poveste reală. Cum v-ați descurcat cu producția filmului, având în vedere perioada complicată pe care o traversăm?
Oana Giurgiu: „Eu am avut noroc, filmul era practic încheiat la debutul pandemiei, aveam de făcut doar lucruri care țin de post-producție, însă faptul că am avut mai mult timp și faptul că nu l-am putut lansa, ne-a făcut să continuăm cercetarea arhivelor și să descoperim lucruri noi care au condus la modificări ale filmului și practic ne-am petrecut pandemia pe zoom, croșetând la film. Un documentar cred că poate suferi modificări la infinit dacă nu pui stop”
Spectacola: Un subiect sensibil, cu o mare încărcătură emoțională, care a fost foarte bine primit de public. Aveți deja o mențiune specială - Balkan Documentary Center Discoveries 2016 și probabil urmează o listă lungă de premii.
Oana Giurgiu: „Am dezvoltat proiectul filmului în cadrul acestui workshop organizat de Balkan Documentary Center și am primit o mențiune a juriului. Eu am căutat să fac deopotrivă un film, dar și un document istoric, din experiența filmului anterior cred că traiectoria lui nu va fi atât în festivaluri de film, cât mai degrabă în proiecții speciale pentru un public pasionat de subiect sau de acest gen de film și va fi disponibil mai degrabă pe VOD, decât în cinema”.
Spectacola: Vorbim despre al Doilea Război Mondial și despre o mână de oameni care au încercat nu doar să supraviețuiască, ci și să schimbe ceva. Cât de important era ca povestea lor să aibă o voce?
Oana Giurgiu: „Au fost niște oameni cu un curaj extraordinar, s-au aruncat într-o aventură cum foarte puțini ar fi făcut-o, cred că pentru acest lucru merită ca povestea lor să fie spusă. Apoi pe mine m-a interesat și faptul că au fost părtași la niște evenimente relevante pentru istoria Europei de est. În film ei sunt niște vehicole prin care întelegem mai bine cum au schimbat evenimentele de la finalul anului 1944 parcursul viitor al istoriei fiecărei dintre țările prin care ne poartă povestea – România, Ungaria, Slovacia, Israel”.
Spectacola: Când va ajunge documentarul și la publicul larg?
Oana Giurgiu: „Spioni de ocazie a putut fi vizionat anul acesta la TIFF în Cluj-Napoca și în premieră și în București, pe 7 septembrie, în cadrul Bucharest International Film Festival (BIFF) unde au avut loc întâlniri cu publicul și am povestit despre drumul pe care l-am parcurs pentru a finaliza acest documentar. Filmul își continuă drumul, în competiție la festivalul Astra din Sibiu și CineFest din Miskolc - Ungaria. Plănium și niște proiecții speciale în marile orașe în luna noiembrie și sper ca pandemia să nu ne încurce planurile”.
Spectacola: Cum v-a prins pandemia? Ce a însemnat această perioadă pentru lumea filmului?
Oana Giurgiu: „Pe mine și pe colegii mei ne-a prins într-o perioadă în care aveam mai multe filme în post-producție, ceea ce nu ne-a încurcat activitatea. Cred că am avut vreme să ne așezăm un pic în ordine proiectele viitoare și să ne luam timpul să încheiem ceea ce începusem”.
Spectacola: Crezi că e o lecție de învățat din această perioadă? Care ar fi aceea și cum am putea să o aplicăm în viitor?
Oana Giurgiu: „Cred că am descoperit fiecare dintre noi care sunt lucrurile cele mai importante în viețile noastre, care sunt oamenii cei mai importanți. Cred ca lecția ar fi să fi învățat să prețuim mai mult timpul. Și evident cred că cel puțin în domeniul nostru, ne-am dat seama că sunt multe de schimbat, sper să reușim să facem asta”.
Spectacola: Ești la bază jurnalist, ai lucrat ca reporter, producător și ai regizat documentare TV, înainte să intri în lumea filmului. Cum a fost această trecere? Care sunt diferențele? Cum te-a ajutat experiența din presă în lumea filmului? Pe de altă parte, au existat momente în care tocmai această experiență să fie un minus?
Oana Giurgiu: „Diferența este viteza cu care se desfășoară lucrurile, în filmul documentar ai mai multă vreme să răscolești, pentru subiecte ca cele pe care le-am explorat eu până acum. Eu am facut în documentarele mele altceva decât am făcut în perioada în care făceam reportaje de televiziune. Am explorat atunci cineverite-ul, dar cred că nu am răbdare să fac documentar observational. Deși îmi iese bine să intru pe sub pielea oamenilor, însă sunt părtașă la prea multe alte proiecte, ca să îmi permit să petrec mult timp cu aceleași personaje. Poate că și televiziunea m-o fi stricat nu zic nu, dar m-a și ajutat enorm să învăț din greșeli. Ca să parafrazez pe cineva ”am un mare kilometraj la montaj și asta m-a ajutat mult”.
Spectacola: Ca jurnalist, „simțul știrii” ți-a folosit în alegerea subiectelor de film? Vedem în portofoliul tău proiecte îndrăznețe, teme greu de abordat, curajoase. Ce te impresionează sau ce te convinge la un subiect, asfel încât să fie transformat în film sau documentar?
Oana Giurgiu: „Evident că te atrage întâi subiectul, dar pentru a fi mai mult decât o știre trebuie să cauți complexitatea subiectului. Pe mine m-au absorbit, poate prea mult, niște subiecte complexe. M-am hotărât să le documentez, atunci când mi-am dat seama că sunt puțin cunoscute. Am încercat sa umplu găuri din istoria României și mi-am dat seama că pot să ajung acolo unde istoricii nu au intrat”.
Spectacola: Ce alte proiecte ai în plan pentru perioada următoare?
Oana Giurgiu: „Cele mai concrete sunt proiectele în care am calitatea de producător de film de ficțiune sau de organizator de festival de film. În documentar iar m-a furat un subiect istoric, doar că de data asta ar trebui să mă întorc în timp vreo 1500 de ani, chiar și eu sunt curioasă să văd cum aș putea spune acea poveste”.
Oana Giurgiu a făcut parte echipa de producție a filmului Moartea Domnului Lăzărescu, semnat de Cristi Puiu și premiat la Cannes în 2005, secțiunea Un certain regard, respectiv a filmului Delta (r. Kornél Mundruczó), recompensat la Cannes 2008 cu premiul FIPRESCI.
Este producătorul a 3 dintre filmele lui Tudor Giurgiu: Legături bolnăvicioase, Despre oameni și melci și De ce eu, dar și a filmelor Katalin Varga, în regia lui Peter Strickland și Sieranevada, regizat de Cristi Puiu.
A co-produs filmele Eden (r. Agnes Kocsis) și Spiral (r. Cecilia Felmeri), producția slovacă Discipolul (r. by Ivan Ostrochovsky) și a fost producător al filmului Moromeții 2, laureat cu 10 premii GOPO în 2019 și cel mai mare succes din box-office-ul românesc al ultimilor ani.
A realizat mai multe documentare de televiziune, iar în 2014 și-a lansat primul film documentar de lungmetraj, Aliyah Dada, proiectat la Astra Film Festival (Sibiu), Jerusalem Jewish IFF 2015, și în țări precum Canada, Israel, Spania, Polonia, Suedia sau Turcia, și premiat la GOPO pentru cel mai bun documentar românesc.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil