Părintele Vasile Ioana, dezvăluiri despre accidentarea care i-a schimbat cursul vieții. Visa să devină fotbalist: „Dumnezeu știe pentru ce am renunțat la această pasiune”

Părintele Vasile Ioana, parohul Bisericii „Sfântul Nicolae Dintr-o Zi” din București, a fost invitat la  podcastul „Profu' de Sport”, de la GSP, acolo unde a povestit despre accidentarea care i-a pus capăt carierei de fotbalist, înainte de a o începe. 
La vârsta de 11 ani, pe vremea când juca la juniori la CS Târgoviște, părintele s-a accidentat grav la picior. Atunci, medicii îi anunțau mama că îi vor amputa piciorul. 

„Și mămica iubea sportul, și tăticul. Din păcate, tăticul, după aceea, a devenit alcoolic și n-a mai putut să se țină de fotbal. Eu mergeam la CS Târgovişte când era de Gicu Dobrin acolo, jucam la pitici. Jucam odată cu Șoimii Sibiu și, din păcate, am fost faultat la picior și m-am accidentat. Efectiv, mi s-a ciobit glezna. 9...) Osul, din păcate. Mi s-a pus piciorul în ghips, piciorul a copt în ghips, iar după o săptămână de dureri cumplite, când au desfăcut ghipsul, piciorul era tot negru. Medicul de acolo, de la Târgoviște, i-a spus mamei mele: „Tovarășa, trebuie să-i tăiem piciorul!”. Era tot negru! Și atunci, mama a spus: „Copilul meu? Niciodată!”. Și m-a luat în spate mămica... A fost momentul copilăriei mele. După ce am fost accidentat... (...)

 Mama mea n-a acceptat ce i-a zis medicul. Cu lacrimi în ochi, m-a luat în spate și mi-a zis: „Silică - așa era numele meu de alint - te iau în spate și mergem la Azuga”. M-a luat mămica din spitalul de la Târgoviște și m-a dus la Azuga, unde am fost salvat de unii dintre cei mai buni medici ortopezi, care m-au operat de trei ori. Am multe copci în picior. Drumul meu în fotbal s-a oprit acolo. Dumnezeu știe pentru ce am renunțat la această pasiune. O practic doar așa, puțin, de drag. Însă știi, în viață sunt intersecții. Trebuie să vezi, să identifici ce vine ...(...)

Am mers pe un alt drum. Au fost șase luni de spitalizare, în cârje, am făcut vreo 400 de injecții cu Oxacilină, Kanamicină. Aveam fundul tăbăcit, îmi făceau injecția în pulpă. Era infecție multă acolo, drept pentru care era un mare risc să continui să joc fotbal pe zonă profesională și atunci am schimbat macazul. Bunicul meu m-a convertit și mi-a spus: „Vezi tu cum te-a ajutat Dumnezeu, că putea să ți se taie piciorul, să ți se întâmple ceva foarte rău, putea ca infecția să devină generalizată. Vezi că Dumnezeu te-a salvat? Dă slavă lui Dumnezeu!”. Și atunci m-am dus la mănăstire, la Mănăstireaa Sitaru, lângă Căldărușani. Și am stat o vară în mănăstire și tare mi-a plăcut”, a povestit Părintele Vasile Ioana în cadrul podcastului de la GSP.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News