Paul Surugiu a vorbit, într-un interviu în exclusivitate pentru Spectacola, despre cum îl găsește anul acesta perioada Crăciunului, dar și despre cum era această sărbătoare, în copilărie.
SPECTACOLA: Cum te găsește această perioadă, când mai e atât de puțin până la Sărbătorile de Iarnă?
Paul Surugiu: Sunt în turneu național. Am pornit pe 4 decembrie și vom termina pe 29 decembrie. E o perioadă plină, avem concerte în fiecare zi. Mi-aș dori să mă pot tripla, ca să ajung în toate locurile în care oamenii vor să vină la sala de spectacol și să asculte colindele mele, dar nu pot. Sunt puțin obosit, surmenat, dar mă încarc cu energia publicului care vine la concerte. În fiecare seară trăiesc emoții de nedescris, mai ales că ajung în locuri în care n-am fost deja de trei ani. Mai apoi, pe plan personal, sufletul meu e liniștit, pentru că mi-am îndeplinit parte din visele și din țintele acestui an.
Sunt și puțin nostalgic, pentru că îmi este dor de tatăl meu și de vremile în care eram o familie mare și unită, dar chiar și așa încerc mereu să văd partea plină a paharului și asta îi sfătuiesc pe toți să facă de sărbători. Crăciunul nu are o regulă scrisă, dar e important să-l lăsăm să ne farmece. Să facem puțin prea proști și să ne mai deconectăm de la rațiuni, de la analize alambicate și să lăsăm duși de val. Să împodobim brazi, să luăm luminițe, să bem vin fiert cu scorțișoară, să ne facem bunătăți, să vedem filme de Crăciun, să ascultăm colinde și să încercăm ca toată atmosfera asta să ne mai salveze puțin din sufletul atins și încărcat de povara pandemiei cumplite prin care încă trecem și care se pare că nu va avea un sfârșit prea curând. Așadar, eu vă rog să profitați de acest Crăciun, cum știți voi mai bine, fără opreliști! Să nu vă mai lăsați mânați de nici o obligație și să transformați totul într-o continuă relaxare!
SPECTACOLA: Citeam undeva faptul că ai împodobit deja bradul. De ce l-ai ornat atât de repede și ce însemnătate are bradul de Crăciun pentru tine?
Paul Surugiu: M-am grăbit cu împodobitul din noiembrie din mai multe motive. Primul este că sunt plecat toată luna decembrie și deja nu mai aveam timp. Al doilea este că am vrut să fur startul și să mă bucur mai mult de sentimentul acesta unic, al împodobitului. Bradul de Crăciun e un simbol, o bucurie. Mi-aduc aminte că atunci când eram mic, nu o rugam pe mama să împodobească, ci o făceam împreună, în seara de Ajun, așteptând colindătorii, cu miros de bunătăți în casă și de cozonac, cu multă liniște și relaxare.
Dincolo de asta, de însemnătatea simbolică, bradul reprezintă și un lait-motiv al carierei mele, cel puțin în ultimii 10 ani de când piesa ”Împodobește mamă bradul” a devenit un subiect fără voie al haterilor și al celor care n-au minte multă să facă glumițe. Dacă spui brad, spui invariabil Fuego și spre disperarea multora, această asociere mi-a adus un plus de popularitate și mulți tineri au fost curioși să-mi descopere repertoriul de sărbători, care adună peste 200 de cântece de Crăciun și a determinat oamenii să vină să mă vadă la sala de spectacol, plătind bilet pentru asta. Nu cred foarte tare în generalizări, dar cred că bradul este sinonim cu sinceritatea și inocența noastră, indiferent de vârsta pe care o avem și de nivelul la care am ajuns.
SPECTACOLA: Descrie bradul perfect. Cum trebuie să arate și ce atmosferă trebuie să fie în casă, în acel moment special?
Paul Surugiu: Bradul perfect trebuie să fie într-o singură nuanță de ornamente. De ani de zile am renunțat să mai adaug multe globuri și să fie încărcat. Bradul perfect trebuie să fie natural și să aibă miros de cetină în casă. Nu îi adaug multă instalație, ci doar câteva elemente luminoase. Cred că bradul perfect pentru fiecare e în funcție de suflet, de amintiri, de toate lucrurile strânse în ani și scoase acum ca să decoreze casa. Cred că bradul insuflă și o atmosferă de sărbătoare și mi se pare că trendul cel mai bun este cel pe care-l dictează sufletul nostru. Nimic altceva! Consider că printre clipele în care sufletul nostru are o șansă reală de a fi salvat și adus, măcar pentru câteva clipe, cu toată simțirea pe pământ, se numără Crăciunul, cu tot ce implică el!
SPECTACOLA: Cum arătau sărbătorile de Crăciun acasă, în copilărie? Povestește-ne un moment care ți-a rămas la suflet, până în ziua de astăzi.
Paul Surugiu: Erau o feerie! Eu sunt de părere că nu există neapărat ”cele mai frumoase momente”, există clipe unice pe care le păstrăm și care ne-au influențat viața și parcursul. Începeam toate pregătirile cu vreo câteva săptămâni înainte. Se planifica în casă tăierea porcului, care era un adevărat eveniment. Mie-mi plăcea să gust șoricul și să asist la prepararea bunătăților, de la cârnați la caltaboși sau tobă. Mai apoi apărea mirosul de cozonaci, curățenia generală, împodobitul bradului, în seara de ajun.
Separat de asta, făceam planuri cu ai mei colegi de mers la colindat. Ne puneam la punct un repertoriul variat și ne luam la noi un casetofon cu Ștefan Hrușcă, care era cumva fundal sonor pentru ce aveam noi pregătit. Nu-mi imaginam pe vremea aia că voi deveni și eu, peste ani, mai mult sau mai puțin, prin cântecele mele, un brand al Crăciunului românesc. Iarna ne făcea să fim mult mai sprinteni și ne solicita mult. Nu știam de alte jocuri decât de cele din zăpadă. Dădeam și cu lopata să dezăpezim strada, ne bucuram de gustul portocalelor, care nu erau prea dese și desigur, de gutui și ceaiul cald, cu scorțișoară, pe care mama mi-l făcea când mai intram în casă, într-o pauză de bulgăreală.
SPECTACOLA: Care sunt tradițiile și obiceiurile pe care familia ta le respecta pe atunci și care au rămas valabile și în ziua de astăzi?
Paul Surugiu: După cum am zis, tăiatul porcului, pregătirea, mersul la colindă. Tradițiile erau frumoase, lumea era mai bună și mai apropiată și nu se punea accentul pe ce și cum are fiecare, ci mai degrabă pe cum să împartă sau cum să-l ajute pe cel de lângă. Crăciunul din copilăria mea era mai simplu. Venea și Moșul Gerilă și-mi aducea de fiecare dată un cadou special, care mă minuna și de care uite, îmi aduc aminte și acum. Țin minte fiecare dar primit și eram fascinat de cum poate Moșul să vină fără să-l văd, deși așteptam destul de mult să ajungă, fără să adorm! Tot în copilăria mea, toată strada mirosea a cozonaci! Turda era așa, ca într-un basm, de Sărbători. Așa vedeam atunci. În inocența noastră, eram fascinați de „întâmplările iernii, de ninsori, de zăpezi, de țurțuri atârnați în fereastră, aşa cum eram fascinați de tot! Din toate casele răsunau colinde. Pe străzi, oamenii dădeau la lopată şi nu făceau aşa mare caz, dacă nu apăreau utilajele de dezăpezit, deşi zăpezile de altădată erau mult mai bogate!
SPECTACOLA: Ce reprezintă pentru tine Crăciunul? Foarte mulți ani te-a prins pe scenă această sărbătoare, cum se va întâmpla în continuare. Îți este dor să stai acasă, cu cei dragi, în jurul bradului?
Paul Surugiu: Sigur că mi-e dor să fac Crăciunul alături de cei dragi. Am avut această ocazie, după mulți ani, în pandemie, când am stat acasă de Crăciun și mi-am reamintit ce formidabil este să te reîntâlnești cu cei pe care-i iubești, în jurul mesei, depănând amintiri. Crăciunul nu e doar o sărbătoare, biblică sau comercială. Crăciunul este, din punctul meu de vedere, tămăduire și nostalgie. Este cel mai bun moment în care te poți elibera și poți să te simți, pentru câteva zile, mai bun. Și mai e și frumoasa noțiune de a dărui, pe care-am uitat-o și pe care nu strică să o punem în aplicare mai des acum. Și nu mă refer neapărat la daruri spectaculoase, materiale, ci la unele de suflet.
A dărui înseamnă a rupe o bucată din tine și a o da, printr-un gest, altcuiva. Nu cred în daruri de complezență, cum nu vreau să cred că există oameni care să rămâne insensibili și reci la cele de mai sus. În fond, zic eu, că tocmai emoțiile astea ne deosebesc de animale, pentru că altminteri am ajunge și noi în acea categorie.
În cele din urmă, nu vreau să fac eu reclamă Crăciunului, deși sunt îndreptățit, mai ales că de vreo 20 de ani, de când cu bradul, am ajuns un simbol al lui pe plaiuri mioritice. Nu, eu spun că perioada asta n-are nevoie de reclamă și fiecare trebuie să o simtă așa cum îi poftește inima. În schimb, trebuie să și-o deschidă, cu cheia minții și să lase să intre bunătatea, simplitatea și frumusețea unor bucurii mărunte.
SPECTACOLA: Într-un scenariu ideal, care ar fi persoanele cu care ți-ai dori să petreci sărbătorile?
Paul Surugiu: Într-un scenariu ideal, m-aș vedea la nesfârșit cu oamenii mei dragi, la care țin enorm, pe care-i iubesc și pe care ori i-am pierdut deja, ori îi voi pierde curând, pentru că sunt în vârstă. Nu vreau să fiu patetic, dar cea mai mare temere pe care o am în prezent este cea a pierderii oamenilor pe care-i iubesc, asta pentru că sunt cel mai tânăr dintre toți prietenii mei și știu că rând pe rând se vor duce toți și eu voi mai sărăci, puțin câte puțin. Și da, dacă aș avea o putere de a face un Crăciun ideal, i-aș pune pe toți la masă, mulți ani, și ne-am bucura unii de ceilalți. Viața nu întreabă niciodată și nu-ți dă șansa, oricât ai vrea, să faci astfel de scenarii ideale ca fiind și reale.
SPECTACOLA: Să facem un exercițiu de imaginație. Există Moș Crăciun, iar tu poți să-i ceri orice. Ce vrei să-ți aducă anul acesta?
Paul Surugiu: N-am fost nici în copilărie pretențios și nu m-am schimbat nici acum, deloc. Nu am nevoie de daruri materiale, pentru că am de toate și pentru că sincer, dacă-mi doresc ceva material, îmi iau singur. Vreau în schimb răbdare și calmitate și puterea de a vedea și dincolo de instincte și de decizii luate la nervi. Eu mă mulțumesc cu puțin și de cele mai multe ori, e nevoie de ceva nesemnificativ pentru alții, ca eu să fiu pe deplin fericit. Îmi doresc să fiu sănătos și să pot duce fiecare proiect în parte. Să am mintea limpede și să nu pic în derizoriu vreodată. Să pot face emisiuni frumoase și să mențin o linie de bun simț și calitate, la TVR 2, în fiecare duminică, de la ora 15.00, la ”Drag de România mea!”, acolo unde de peste patru ani, reușesc, alături de o echipă minunată, să creez divertisment clasic, cu substanță. Vreau să pot fi în continuare un om corect, care să nu încurce și care să-și respecte cuvântul dat. Asta vreau nu doar de Crăciun, ci în permanență!
SPECTACOLA: Dar dacă privim din cealaltă perspectivă, iar tu ești Moș Crăciun, ce cadouri cumperi pentru cei dragi anul acesta? Ești o persoană care acordă însemnătate darurilor de Crăciun sau consideri că nu aceasta e esența sărbătorilor?
Paul Surugiu: Cred că ”a dărui” înseamnă a rupe o bucată din sufletul tău și a pune pe tavă celor la care ții. A dărui nu se asociază neapărat cu daruri materiale, cu tot felul de nebunii moderne, ci mai degrabă cu împlinirea unor emoții proprii. Darul înseamnă iubire și el nu trebuie să fie condiționat de o sărbătoare anume sau de o constrângere a societății. El trebuie să vină din suflet, fără obligație, ca un gest precis. Putem dărui zâmbete, sfaturi, dragoste și poate că cel mai important este să ne oferim pe noi. Crăciunul este în sine un dar pe care l-am primit nu ca să ne amăgim sau să creionăm fantasme, ci doar ca să învățăm, an de an, însemnătatea acestui gest suprem care se numește ”a dărui” și pe care mulți au uitat să-l prețuiască pe deplin. A dărui o parte din ce ești înseamnă altruism. A dărui simbolic, emoție, dragoste, simplitate și chiar o vorbă bună sau un mesaj la timpul potrivit, ne arată de fapt că suntem oameni și nu ne-am transformat în primate. Treaba asta cu altruismul și omenia nu este specifică tuturor și cred eu că ea se învață în timp. Dacă vrem să dăruim ceva, o face fără dorința de a primi, fără a condiționa și poate că cel mai important, pentru că așa simțim noi!
SPECTACOLA: Care este cel mai semnificativ cadou, pe care l-ai primit vreodată de Crăciun?
Paul Surugiu: Am primit nenumărate cadouri. Nu le contorizez în valori și nici măcar nu le fac vreo clasificare. Mi se pare că orice cadou care a venit către mine a fost frumos, mai ales dacă a fost oferit din suflet. Primesc cu bucurie orice! Eu n-am exact sfaturi sau variante de cadouri ideale, dar cred că cel mai bun și mai de efect cadou este fix sinceritatea pe care o avem când alegem să facem asta. Dacă nu e asta, dacă nu e privirea și dragul pe care să le avem noi ca satisfacție, atunci mai bine nu dăm nimic, nici măcar acel banal buchet de flori! Cât despre Crăciun, el nu este despre cadouri sau despre istorii legate de dorințe, ci mai degrabă despre felul în care ne transformăm noi și ajungem să înțelegem sau nu, că dacă în fiecare zi am fi puțin mai buni și mai darnici, lumea r fi mai bună, iar oamenii mai fideli!
SPECTACOLA: Cum ai descrie anul 2022? Cu ce te mândrești la final de an și care ar fi regretele?
Paul Surugiu: 2022 a fost un plin, cu de toate, cu evenimente, proiecte, filmări, două concerte grandioase la Sala Palatului În 2022 mi-am lansat cartea ”Confesiuni – Cu sufletul pe scena vieții”, alături de Bookzone și e ca un vis împlinit, pentru că oamenii pot descoperi acolo cine sunt cu adevărat, pot descoperi gândurile mele, întâlnirile mele de peste ani, care mi-au marcat viața și m-au ajutat să evoluez, dar și oamenii pe care-i iubesc, mari valori ale României, despre care scriu din perspectiva mea. Apoi am avut mai multe expoziții de pictură, două sezoane la TVR 2 și multe alte lucruri care m-au ținut într-o permanentă agitație, ca o gură de apă rece numai bună de stăvilit setea de frumos și de reîntâlnire cu publicul de după pandemia complicată prin care am trecut cu toții. Regrete nu am. Nu am avut niciodată și nici nu o să încep să o fac acum, asta pentru că mi se pare că atunci când spui că ai regrete e ca și cum ar fi imposibil să faci ceva, iar eu cred că nimic nu e imposibil pe lume, dacă-ți dorești cu adevărat.
SPECTACOLA: Ce așteptări ai de la 2023? Cu ce gânduri intri în noul an?
Paul Surugiu: În primul rând, în noaptea dintre ani, vreau să vă uitați cu toții la TVR 2, să vedeți cel mai tare Revelion, concertul meu special de la Sala Palatului, timp de patru ore, alături de Orchestra Fraților Advahov și mari artiști precum Sava Negrean Brudașcu, Irina Loghin, Angela Buciu, Mioara Velicu, Constantin Enceanu, Angelica Stoican, Floarea Calotă, Maria Iliuț, Adriana Stoican și Gabriel Nebunu. Mai apoi, vreau ca 2023 să fie un an al proiectelor grandioase pentru mine. Am în plan câteva idei de anvergură, atipice, aparte, concerte și reinterpretări la care lumea nu se așteaptă. Vreau să pot fi sănătos, să le pot duce pe toate la bun sfârșit, pentru că fiecare provocare cere atenție, solicitare, devotament, iar eu nu sunt omul lucrurilor făcute cu jumătate de măsură. Eu încep anul cu optimism și mie-mi plac tare începuturile. Cred că ele sunt un prilej reconfortant de a te reseta.
Și mai e ceva foarte important, pe care de foarte multe ori nu luăm în calcul – suntem sănătoși, avem două mâini și două picioare, avem parte de dragostea celor din jur și uităm să trăim. Și e oarecum o părere de rău să știm că ne trecem și că poate n-am făcut sau n-am spus totul, așa cum ar fi trebuit. Să sunăm oamenii dragi, să le zicem, fără menajamente, că-i iubim, ca și cum n-am mai putea face asta de mâine. Să trăim așa cum trebuie de fapt să fie viața, o continuă călătorie la nivelul superior, pe care nimeni nu are dreptul să o judece sau să o pună la zid. De asta-i mereu bun un nou început...pentru a vedea viața cu alți ochi! Cei potriviți!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil