Băiețelul din imagine are rezultate remarcabile pe plan muzical, având colaborări cu mai mulți artiști mari de la noi din țară.
Băiețelul din imagine s-a născut la data de 23 august 1976, la Turda, județul Cluj. Acesta a absolvit Școala Populară de Artă din Cluj-Napoca, urmând lecții de chitară în anii gimnaziali. Ulterior, artistul a devenit student la Facultatea de Actorie de la București, iar în 1992 a început lecții de canto cu compozitorul George Grigoriu, potrivit wikipedia.
Debutul oficial pe scenă a avut loc în anul 1993, la un festival de muzică organizat la Mamaia, unde s-a clasat pe podium, câștigând premiul al doilea. Tot în același an, a participat și la prima ediție a Festivalului Aurelian Andreescu din București, unde s-a clasat tot pe același loc.
În anul 1999, artistul din imagine urma să semneze oficial cu prima casă de discuri și tot atunci își lua și numele de scenă care l-a consacrat. În anii următori, între 2003 și 2018, acesta a fost angajat al Teatrului „Alexandru Davila” din Pitești, unde a realizat concerte și spectacole.
În 2012, copilașul din imagine a devenit artist al poporului în Republica Moldova, unde a avut mai multe colaborări.
De-a lungul timpului, a realizat mai multe melodii, cu artiști precum Elena Moșuc, Mirabela Dauer, Stela Enache, Lidia Buble, Lora, Marina Florea, Mioara Velicu, dar și alții.
v
Din anul 2019, acesta este directorul onorific al publicației „Taifasuri”, în care publică editoriale săptămânale, mai spune sursa citată anterior.
Astăzi, pe lângă celelalte contribuții pe care le aduce în lumea artistică, solistul este considerat a fi un simbol al Crăciunului, prin colindele pe care le scoate anual.
După cum probabil deja v-ați dat seama, în fotografie nu este nimeni altcineva decât... Fuego!
Fuego a avut parte de o copilărie modestă, dar, în același timp, foarte fericită. Artistul ne-a povestit într-un interviu recent cum, în fiecare an, până la 6 ani, credea că ziua Națională a României îi este destinată lui, din cauza faptului că aceasta se sărbătorea pe vremuri chiar în ziua sa de naștere.
„Până pe la 5,6 ani am trăit cu sentimentul că paradele din ziua de 23 august îmi erau dedicate mie. Așa-i spuneam mamei, că toți oamenii s-au adunat ca să-mi celebreze ziua mea de naștere. Când mi-a explicat mama și am înțeles, nu am fost dezamăgit, ba deloc, în schimb mi-am setat în minte că la un moment dat, o mare de oameni îmi va celebra ziua și iată că de ani buni, pe 23 august, oamenii mă felicită, cu zecile de mii și se bucură pentru ziua mea! Mergeam la parade, într-adevăr, dar nu era un chin. Poate doar căldura îmi dădea bătăi de cap, pentru că stăteam mult în soare. Nu simțeam ca fiind o corvoadă, pentru că ai mei nu simțeau asta.
Devenise o normalitate la care oamenii se raportau ca atare. Era fericire cumva, pentru că oamenii erau liberi și spre după masă, serbau, mergeau la iarbă verde, la ștrand, la terase, toată țara era într-o continuă petrecere. Oricum, nici atunci și nici azi, de ziua mea, nu sunt omul dorințelor mărețe! Sunt un om chibzuit și am cumva de toate, fără ca astea să însemne extravaganțe majore. Eu sunt un om modest, care trăiește la fel și care niciodată n-a făcut caz de cine este sau ce a realizat. Sunt bucuros cu ele, dar nu mă bat cu pumnul în piept și nici nu impun nimănui nimic.”, a declarat artistul, în exclusivitate pentru Spectacola.
Marele regret al lui Fuego. Artistul și-a pierdut tatăl în urmă cu 12 ani / EXCLUSIV
Când venea acasă de la paradă, Paul Surugiu era întâmpinat de toți cei dragi, care veneau pentru a-l serba pe cel mic de atunci.
„Chiar dacă erau evenimentele de zi, cu parade, cu tot, ai mei îmi făceau ziua de naștere după-amiaza, în copilărie. Erau zile simple dacă le analizez acum, dar adevărate sărbători pentru mine, pentru că se aduna toată familia, ieșeam la bunica în curte sau la grătar în aer liber și ne distram, râdeam, cântam de zor sau eu dădeam mici spectacole. Nu am simțit că mi-ar fi fost furată identitatea vreodată, chiar dacă începutul fiecărei zile de 23 august eram la careul școlar. Cu toate hibele de atunci, cu toată propaganda, fie-mi iertat, dar nu erau atât de devastatoare cum se pretind acele parade.
Dincolo de preamărirea conducătorului, aveau și elemente benefice. Ne transformau într-un grup unit, comunicam între noi, eram inventivi, încercam mereu să fentăm cumva sistemul, învățam lucruri utile și exista un soi de cenzură. Toată lumea era mobilizată și fiecare era implicat din punct de vedere civic. Dar lăsând asta la o parte, am avut zile de poveste când eram mic. Tortul avea alt gust, făcut de mama! Am fost crescut cu multă iubire din partea familiei mele, nu ca pe-un puști răsfățat, ci ca pe un copil dorit, cu limite și libertăți, dar care știa de cât de mult înseamnă pentru cei din jurul lui!”, a continuat ea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil