Regizorul Tudor Giurgiu: E o traumă pe care o duc cu mine. Asta nu era nici cool, nici frumos, era ceva...

Regizorul a fost invitat în podcastul Avangarda cu Ionuț Vulpescu. 

Iată dialogul dintre cei doi:

I.V.: Cum îți explici nostalgia unora, nu puțini, față de pușcăria care era România înainte de 1989? De unde vine nostalgia asta?

T.G.: Din necunoaștere, din neștiință și dintr-un anume tip de, cum să îi spun, nici măcar nu e nostalgie, era nostalgie pentru niște adulți iresponsabili, dar pentru tineri, e așa, pare că e cool ce era atunci. Și le spun tuturor „nu era deloc cool și era foarte rău, stăteam la cozi la orice”. Țin minte, când intru în apartamentul de bloc al alor mei, în Cluj, intru în camera în care eu dormeam, crede-mă, eu nici azi nu pot să șterg, să uit imaginea unui bloc care avea igrasie pe toată... era un colț plin de mucegai, și ai mei mă puneau cu foehnul să usuc, pentru că curgea, și stăteam și când deschid ușa, în camera în care eu stăteam, mă văd pe mine cu foehnul. E o traumă pe care o duc cu mine. Asta nu era nici cool, nici frumos, era ceva...

I.V.: Și nu era film, era o realitate. 

T.G.: Da...

A cochetat Tudor Giurgiu cu proiectul Hagi înainte de Nasty?

I.V.: Aveai 17 ani la Revoluție, ești născut în 1972, cu patru ani mai mare ca mine. În 1989 a fost un soi de time-break al istoriei, când s-a jucat pentru România mult timp al istoriei, de aici încolo. În orice caz, pentru generația noastră a fost un time-break al istoriei și o să ne apropiem de ultimul proiect, dar nu cel din urmă, pe care îl ai, filmul despre Ilie Năstase, Nasty. Cum ți-a venit ideea unui proiect, a unui film despre Ilie Năstase?

T.G.: Eu sunt pasionat de sport. Când eram mic țin minte că îmi plăcea să îi ascult din lipsă de un program lung și de canale de sport specializate, mă mulțumeam cu radioul...

I.V.: Fotbal minut cu minut...

T.G.: Marii comentatori, sigur, mă și gândeam, ah, o să mă fac comentator sportiv, nu mi-a ieșit... dar așa am ajuns să mă gândesc ulterior, odată ce am făcut filme, cum ar fi să fac un film despre marile nume? Că nu avem 100 de mari nume, avem 3-4-5 nume care au trecut granițele și care sunt...

I.V.: Năstase, Hagi, Nadia, Patzaichin..

T.G.: Da...Cumva recunosc că Hagi a fost un proiect pe care l-am avut câțiva ani de zile, dar cumva cred că nu i-a venit încă timpul și cred că nici Hagi, Hagi are multe de spus și de făcut și multe alte proiecte, și m-am reapropiat de tenis în ultimii 10-12 ani. Am și început să joc mai des față de cum eram înainte. Știi cum e, câteodată sunt coincidențe. Într-un an, la TIFF, l-am invitat pe Horia Tecău. Horia a făcut niște întâlniri cu publicul, a vorbit foarte mult despre carieră, despre ce e și ce nu se vede pe ecran, ce se întâmplă în interior, și el a venit însoțit de Cosmin Hodor, manager în sport, și el mi-a zis: „Nu ai vrea să facem un film despre Ilie?” „Păi eu la asta mă gândesc de niște ani, hai să o facem”. S-a întâmplat ca două minți să pună cap la cap proiectul acesta și așa a început. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News