Medicul Leon Dănăilă a vorbit despre cel mai mare dușman al său, singurătatea.
Leon Dănăilă este unul dintre cei mai de succes medici neurochirurgi din România, dar a ajuns să fie îndrăgit de o țară întreagă datorită simplității și modestiei cu care își trăiește viața. Reputatul Dănăilă, în vârstă de 89 ani, membru al Academiei Române și profesor al Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila, cercetător cu 18 brevete de inventator și autor a 59 de cărți și tratate de neurochirurgie, a vorbit și despre cele mai grele momente din viața sa.
Celebrul neurochirurg a recunoscut că moartea soției sale l-a afectat foarte mult, astfel că lupta cu singurătatea a fost un adevărat coșmar.
„Am rămas cu o dragoste cum nu se poate spune. Viața de unul singur este îngrozitoare”, a admis Leon Dănăilă, în cadrul emisiunii „40 de întrebări”, cu Denise Rifai.
Leacul pentru durerea sufletească? Munca. „Singurătatea este greu de suportat dacă nu ai tăria să treci peste această perioadă. Pleci de acasă, vii, deschizi ușa din nou, nu ai cu cine vorbi, dar poți să treci. Am zis să mă apuc de citit și de scris. Mă gândeam la ceea ce am publicat, mi-am acoperit singurătatea cu munca mea”, a mai spus el.
Renumitul medic a recunoscut că și-a iubit enorm de mult soția. Din nefericire, moartea a smuls-o din brațele lui, în urmă cu 46 de ani. În cadrul unui interviu, Leon Dănăilă a povestit că a cunoscut-o pe Alexandra, după ce a fost repartizat ca medic stagiar pentru o perioadă de trei ani la Comănești, Bacău.
„Acolo am cunoscut-o pe viitoarea mea soție, Alexandrina, farmacistă la policlinica din Comănești. După terminarea facultății din București, a fost repartizată tot la Comănești. Ne-am căsătorit la data de 28 August 1960. După plecarea nostră de la Sfatul Popular, am invitat, la gazda unde am stat, un coleg cu soția sa. Masa pe care am pregătit-o a constat dintr-o pâine, o sticlă de vin, jumătate de kilogram de brânză și cafea (nechezol). Ca anotimp, soția mea adora nespus de mult primăvara și lalelele albe', a spus medicul Leon Dănăilă, pentru botosaneanul.ro.
Neurochirurgul a recunoscut că soția sa i-a fost cel mai mare sprijin și fără ea nu ar fi ajuns omul de astăzi.
„După cei trei ani de stagiu, sub influența soției mele, m-am înscris la rezidențiat în București, unde Alexandrina avea câteva rude. Deoarece nu eram membri de partid, nota socială dată de cei de la Regiune (Bacău) a fost 15. La probele profesionale, scrisă și orală, am obținut nota 20, după care mi-am ales ca specialitate neurochirurgia, unde lucrez și azi. Comisia condusă de dr. Ursache, medicul-șef al regiunii Bacău, m-a sfătuit să nu încerc să dau rezidențiat la București cu o astfel de notă socială. Nu i-am ascultat pe înțelepții de la Bacău, astfel încât, la dorința mea și la insistențele soției, m-am prezentat în Capitală, unde am reușit. Era tot ce-mi doream. Pentru a mă putea afirma, a trebuit să muncesc mult mai mult decât cei proveniți din familii mari și cu sprijin. (…)
Ajutat constant de soția mea. În special la elaborarea lucrărilor științifice și a cărților pe care le-am scris. Am reușit astfel să redau, teoretic și pentru totdeauna, experiența mea neurochirurgicală. În vederea realizării nobilei mele activități, soția mea Alexandrina m-a ajutat enorm de mult. În toate concediile, ea își lua cu sine mașina de scris, în vederea redactării manuscriselor mele. Numai folosind la maximum zilele libere și concediile, am reușit să scriu foarte mult, sfidând permanent obstacolele. Trăsătura dominantă a destinului meu și al soției mele a fost una temerară și eroică', spunea Leon Dănăilă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil