Pe 24 februarie, românii sărbătoresc DRAGOBETELE.
Tinerii satelor sărbătoreau Dragobetele până la mijlocul secolului al XX-lea în zilele de 24 şi 28 februarie sau la 1 şi 25 martie (''Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român'' - 2000, Ion Ghinoiu).
Numit şi Cap de Primăvară sau Cap de Vară, Dragobetele, fiul Dochiei, este identificat cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană şi cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă. Local, este numit Năvalnicul, fecior frumos care ia minţile fetelor şi nevestelor tinere, transformat de Maica Domnului în floarea cu acelaşi nume.
În ziua de Dragobete, păsările nemigratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se zburătoresc, se împerechează şi încep să-şi construiască cuiburile în care îşi vor creşte puii. Cele neîmperecheate rămân stinghere până la Dragobetele anului viitor ("Mitologie Română" - Dicţionar, Ioan Ghinoiu).
Tot aşa, fetele şi băieţii trebuiau să se întâlnească, să facă Dragobetele, pentru a fi îndrăgostiţi pe parcursul întregului an. "În satele unde se păstrează obiceiul se poate auzi şi astăzi zicala: Dragobetele sărută fetele! Considerând că sărutul în ziua de Dragobete este de bun augur, fetele se lăsau şi chiar doreau să fie sărutate de băieţi" ("Mitologie Română" - Dicţionar, Ioan Ghinoiu).
Dacă timpul era favorabil, fetele şi flăcăii se adunau în cete, schimbau cuvinte de dragoste, ieşeau la pădure hăulind şi chiuind pentru a culege primele flori ale primăverii.
Ziua de Dragobete era aşteptată şi de femeile tinere, în special de femeile văduve, care credeau că dacă atingeau cu mâna un bărbat străin, deveneau drăgăstoase şi dorite peste an.
Din zăpada netopită până la Dragobete fetele şi nevestele tinere strângeau apă cu care se spălau în anumite zile ale anului, pentru păstrarea frumuseţii.
În zona Mehedinţi, se numesc dragobeţi mugurii arborilor de pădure culeşi şi purtaţi de fete la ureche în ziua de Dragobete, simbol ai dragostei juvenile. (surse: ''Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român'' - 2000, Ion Ghinoiu; "Mitologie Română" - Dicţionar, Ioan Ghinoiu), notează Agerpres.
Dragobete este zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii are origini străvechi, care a rămas și un simbol al dragostei. Legenda spune că Dragobetele era un tânăr foarte frumos și iubăreț, care le făcea pe fete să întoarcă mereu capul după el și să se îndrăgostească.
Această sărbătoare se bucură de o simbolistică aparte. Acesta reprezintă atât începutul, cât și sfârșitul, începerea unui nou anotimp, moment în care natura începe să prindă viață.
Există mai multe superstiții și tradiții legate de această sărbătoare. În ziua de Dragobete, cei care vor să aibă noroc în dragoste trebuie să fie veseli și plini de viață în această zi. Mai mult decât atât, bărbații trebuie să se poarte frumos cu toate femeile pe care le întâlnesc, pentru a le merge bine în dragoste. De asemenea, cei care formează un cuplu trebuie să se sărute și să nu se certe.
În această zi, există câteva lucru de care trebuie să ținem cont pentru a ne merge bine tot anul. Legenda spune că de Dragobete nimeni nu are voie să plângă, pentru că lacrimile sunt aducătoare de supărări.
O altă legendă de Dragobete spune că nu este bine ca în acestă zi să se facă treburi grele sau să se coasă la mașină. Gospodinele pot, în schimb, să facă treburi casnice, acestea fiind considerate aducătoare de spor în casă.
O altă tradiție legată de Dragobete spune că oamenii trebuie să fie fericiți întreaga zi, astfel cei care au cuplu vor ajunge chiar să se căsătorească, iar cei care sunt singuri urmează să-și întâlnească sufletul pereche.
Alte tradiţii mai arată că de Dragobete se cumpăra sau se culeg flori, ghiocei, brânduşe, viorele, şi se agaţă la icoane. Se presupune că cei ce vor face asta vor rămâne mereu tineri, iar gândurile rele şi invidia îndreptate împotriva lor vor fi alungate.
De asemenea, în ziua de Dragobete se spune că nu se comercializează animale şi nici nu se sacrifică, potrivit libertatea.ro.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil