Vlad Miriță îi dă viață Prințului Hans, în show-ul aniversar Frozen: „Pregătim un repertoriu pe care nu l-am mai făcut până acum” / EXCLUSIV

SPECTACOLA: Vlad, te pregătești de Sala Palatului. Pe 21 ianuarie dai voce, prin cântec, prințului Hans în show-ul aniversar FROZEN, 10 ani de la lansare. Cum ai primit vestea de a fi din nou în cast Disney? 
Vlad Miriță: M-au încercat două sentimente. Pe de o parte mă bucură, întrucât atmosfera de la Disney 100 a fost foarte frumoasă iar copiii au fost extraordinari, ne-au molipsit și pe noi cu bucuria și entuziasmul lor. Pe de altă parte, parcă aș fi visat la un ianuarie mai liniștit, pentru că spectacolele astea, chiar dacă sunt mai mult pentru copii, necesită o pregătire destul de intensă. Practic, pregătim un repertoriu pe care nu l-am mai făcut până acum, nu l-am mai cântat și intrăm în rigorile obișnuite: perioada de studiu a partiturii, apoi pusă voce, repetat și asimiliat, etc. Deci, câteva zile după Revelion am avut liniște, dar acum m-am pus pe învățat. Sigur că nu ne plângem, că asta e profesia. 

SPECTACOLA: Ce ne poți spune despre eveniment?
Vlad Miriță: Cred că va fi tot așa: o sală plină de copii cu părinți. Pentru mine este un subiect nou, deoarece nu eram familiarizat cu Frozen. Dacă am băiat acasă, el e mai mult cu Tarzan, Cartea junglei, The Lion King și tot ce înseamnă mașinuțe, etc. Am aprofundat subiectul suficient de bine întrucât, exact ca în spectacolele de operă, înainte de a învăța muzica trebuie să înțelegi personajul, ce e cu el, ca să îi dai viață. 

SPECTACOLA: Cum ați ales, tu și soția ta, ce ați pus sub brad?
Vlad Miriță: A fost o perioadă de entuziasm. Sunt, câteodată, copleșit, pentru că mereu la mine se suprapune febra cumpărăturilor de Crăciun cu o perioadă aglomerată profesional. Cumva, eu sunt un om căruia îi place să facă lucrurile mai în tihnă. Și tot timpul în decembrie e viteză mare în orice. Sunt frustrat uneori pe subiectul ăsta, că nu am timp să stau să caut lucruri cum aș vrea. Dar, face parte din specificul profesiei. Sub brad am pus ce a scris pe hârtie (râde) ... și oricum nu am pus noi, a pus Moș Crăciun (râde). 

SPECTACOLA: Cum ați petrecut Crăciunul? 
Vlad Miriță: L-am petrecut în familie, ca de obicei. În prima zi, am fost invitași la sora soției. Dimineață am fost mai întâi la biserica. Apoi ne-am strâns la ei, la masă. Copiii au primit cadouri, au primit și adulții. Eu seara am avut o intervenție la Târgul de Crăciun din Piața Constituției. Am fost oarecum aproape. Astfel că, după ce am cântat, m-am dus înapoi în familie. A doua zi tot pe la cumnați am fost. A trei zi am plecat la Târgoviște, la părinții mei. Pe 29 decembrie am avut un concert la Ateneu, un concert al Mariei Coman, la care am fost invitat să cânt. Cam așa au fost sărbătorile.

SPECTACOLA: Ce tradiții din această perioadă va plac ție și soției cel mai mult și de ce?
Vlad Miriță: Ne plac colindele. Avem un playlist preferat. Facem bradul. Anul care tocmai a trecut l-am făcut chiar înainte de Sfântul Nicolae.  

SPECTACOLA:  Pentru masa de Crăciun, există vreun preparat de care te ocupi doar tu?
Vlad Miriță: Da, există. E un preparat de care mă ocup în special doar eu (râde), în sensul că îl mănânc tot timpul de Crăciun, respectiv piftia. Era cât pe ce să pățesc necazul să nu mă bucur de piftie, cel puțin nu din prima zi, că și mama mă așteaptă cu piftie. Dar noi la ea aveam să ajungem abia în a treia zi de Crăciun. Mama soacră, cea care ne pregătea piftia încă din prima zi, era plecată în Danemarca la unul dintre frații Mariei. Norocul meu că m-am întâlnit cu niște prieteni, cărora le place să gătească, și au zis că fac ei piftie pentru toată lumea. Eu le-am dus de la ferma materia primă. 

SPECTACOLA: De Crăciun, cine a pregătit cozonacul? Cine a rulat sarmalele?
Vlad Miriță: La fel, am avut furnizori (râde). De ani de zile, comandăm cozonac pentru clienții fermei de la o doamnă foarte pricepută. Face un cozonac demențial! Sigur că dacă îl comandăm pentru clienții noștri, cine împarte parte își face, tragem și noi câțiva pe dreapta, pentru noi. Așa că am avut un super cozonac pe masa de Crăciun. De sarmale nu avem timp, așa că am prins la mesele unde am fost (râde). Din păcate, nu prea avem timp să facem sarmale, dar cât există bunicuțele sănătoase, are cine să le facă, așa că suntem mereu asigurați. 

SPECTACOLA:  Dintre amintirile tale, care Crăciun a fost cel mai frumos și de ce?
Vlad Miriță: Nu știu dacă pot face o clasificare. Am câteva amintiri foarte frumoase din copilărie. Îmi sunt foarte dragi momentele când mergeam cu colindul, cu copiii de pe uliță. Ne strângem toți și mergeam de la casă la casă, ajungând până în capul uliței de unde îl luam pe ultimul băiat, Claudiu, care acum e viceprimar la Voinești, de unde e tata. Îl luam de lângă biserică și apoi coboram pe strada principală, în alai, cu colinde pe la toate casele. Îmi aduc aminte foarte bine. Foarte frumoasă atmosferă era atunci. Noaptea era ger de Ajun. Mergeam prin zăpada care scârțâia sub pașii noștri. Era fabulos. Primeam mere și covrigi. Atunci nu se primeau bani. Mult mai târziu am prins-o pe asta cu banii. Tot interesul era ca atunci când ajungeam acasă, eu și verișoara mea să scoteam din traistă și să începem concursul de a vedea care dintre noi are mai multe bunătăți. Apoi, desigur, sunt amintirile recente de când a venit Iustin, de când suntem în familie. Facem bradul împreună. Avem bucuria asta mare de câțiva ani, să fim împreună. 

SPECTACOLA: La colindat a mers doar Iustin sau l-ați însoțit și voi? Ai cântat alături de el?
Vlad Miriță: Cântăm împreună, dacă mergem. De curând, pentru că am tot fost plecați, nu am putut să colindăm. Dar ne-am prins toți trei în mașină, ne-am înregistrat pe telefon cu câteva colinde și am trimis la rude, nași, fini. Am colindat pe whatsapp. 

SPECTACOLA: Ce iubește cel mai mult Iustin de sărbători?
Vlad Miriță: Cadourile, îți dai seama. Eu am o senzație cum că e o inflație de cadouri, de jucării. Până la un punct sunt frumoase. Pe de altă parte, mi se pare că îi îndepărtează de la subiectul principal care e nașterea Domnului. Că asta cântăm în colinde. Apoi este despre cadouri. Dar mi se pare că ele au luat așa o prea mare importanță. Deocamdată sunt în situația asta în care mi se pare că e prea mult. Sunt jucării și alte jucării. Iar dacă primește tot timpul jucării noi, nu-i problemă dacă le sparge, că știe că se înlocuiesc foarte ușor. Iar asta mi se pare că nu e bine pentru psihicul unui copil. Dar, da!, asta e bucuria: să vadă ce a primit. Îi plac și colindele. Are și câteva pe care le cântă cu plăcere. 

SPECTACOLA: Mai crede în Moș Crăciun?
Vlad Miriță: Păi cum să nu? Toți credem în Moș Crăciun. El există, vine, ne aduce cadouri și ne spune că de Crăciun s-a născut Iisus. Cântăm colinde despre el. Tot el ne ajută să fim cuminți. Și tocmai pentru că suntem cuminți ne dă cadouri. 

SPECTACOLA: Tu ai încetat să mai crezi?
Vlad Miriță: N-am încetat niciodată să cred. Cred și acum, iar el vine tot timpul. Și Moș Nicolae vine. Eu nu cred că el nu vine pentru că eu sunt deja mare și, poate, nu am fost atât de cuminte ca un copil. Pentru că, ce să vezi?, a venit în fiecare an. Cum să nu cred în el?

SPECTACOLA: Unde ați petrecut Anul Nou?
Vlad Miriță: Tot în familie am petrecut. În general, de sărbători, noi suntem destul de musafiri (râde). Am zis că facem ceva la noi, dar nu știu cum s-au întors lucrurile că tot musafiri am ajuns. Ceea ce nu mă deranjează neapărat. Dar îmi place să fim și gazde, însă așa s-a nimerit. Însă, am mers și noi pregătiți: cu cozonac, cu piftie, cu ceva de pe la fermă pentru friptură, cu tobă făcută la fermă. A fost foarte frumos. Am fost la celălalt frate al Mariei. Am mers și la biserică, deoarece de Revelion, de câțiva ani, avem această tradiție ca pe la 23.15 să plecăm spre biserică. Ajungem pe la 23.30 și stăm până pe la 12.30. Deci când au pocnit artificiile afară, noi eram la biserică. Se face un ”Te Deum” de mulțumire pentru anul care a trecut și o rugăciune pentru anul ce vine, ca să fie bun, să fim sănătoși și așa mai departe. Practic, am trecut anul la biserică. Când eram mai tineri și mai neliniștiți făceam gălăgie mare. Acum e atât de frumos la lumina lumânării... Se aud în depărtare toate pocnitorile, dar la noi e așa de liniște. Apoi am ieșit, am mers la masă. A fost minunat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News